4 dimineata

Oare la cat incepe dimineata? La ora 5 expresia e clara "5 dimineata"... la fel si la ora 2 - "2 noaptea"... pentru ora 3 si 4 apar ambele variante... desi sunt mult mai impamantenite "3 noaptea" si "4 dimineata".... Sa inteleg ca dimineata incepe undeva intre orele 3 si 4...

Oricum ar fi varianta corecta, si la orice ora ar incepe de fapt dimineata... vreau doar sa iti spun ca la 4 dimineata nu pot decat sa ma gandesc ca sunt fericita ca sunt cu tine.
Chiar daca sunt prea obosita ca sa imi gasesc cuvintele si abia pot sa articulez un gand...
Te privesc si nu stiu ce sa iti spun. Iti privesc miscarile mainilor atat de ferme si precise, cum iti inchei nasturii, tragi fermoarele, legi sireturile. Ai o precizie nativa, e ceva predefinit in miscarile tale. Stiu ca urmatoarea miscare va fi exact cea necesara. Nici o miscare in plus, nici o miscare inutila, nici un strop de energie irosit, nici un cuvant in plus fata de strictul necesar. Si stau si te privesc admirativ in timp ce te imbraci pentru serviciu si ma intreb daca cumva stii ce gandesc.... Poate crezi ca inca mi-e somn si nu ma gandesc decat la faptul ca peste 15 sau 20 de minute o sa ma bag din nou in pat si o sa adorm inca 2 ore...
Sau poate crezi ca e prea devreme ca sa gandesc ceea ce gandesc... prea devreme ca sa simt cum imi pulseaza inima privindu-te pe tine...
Poate esti doar tacut si obosit pentru ca e 4 dimineata dupa o noapte prea scurta si prea dulce...

Ti-as spune multe...
dar mai degraba ti-as canta:

Conquistami inventami
dammi un'altra identità
stordiscimi disarmami e infine colpisci
abbracciami ed ubriacami
di ironia e sensualità

Dupa ce m-ai adus acasa am adormit si te-am visat...nu mai stiu exact cum, dar am zambit toata ziua, mi s-a spus ca m-am schimbat in bine, ca arat fericita. Oare tu iti dai seama ce efect ai asupra mea? Sper ca stii, sper ca o sa stii... Mi-ar placea sa vezi diferenta dintre ce am fost inainte si ce am devenit... E o diferenta ca de la o lacramioara, la un buchet de trandafiri... ca de la o libelula verzuie, la un fluture mare albastru....

Mi-e dor sa te strang in brate... fragmente de ganduri imi plutesc in minte...

you own me... you conquered me... you have a way with me...
i lay abandoned in your arms.
you can hold me, tear me apart, crush me, and i'll keep on looking in your eyes smiling, feeling all my love overflowing to you... but i know you won't do that... because you are warm and tender, strong and loving... now you are mine and i can only be yours.


azi, cand revin asupra gandurilor pe care le-am inceput luni...
azi te-am vazut.. ochii tai obositi erau subliniati de o linie rozalie, purpurie, liliachie inchis.... o culoare greu de definit... daca n-as fi stiut ca nu e bine sa saruti ochii, ti i-as fi sarutat de mii de ori...
si cand am iesit de la metrou si am vazut zambile roz - siclam pe o taraba am simtit ca trebuie sa fie ale mele... nu stiam de ce... era o atractie prea puternica, erau un "must have"... iar dupa ce mi-am cumparat un buchetel de zambile roz si mov asortatate mi-am dat seama ca regaseam in imaginea lor fragila amintirea ochilor tai obositi, amintirea privirii suave si a felului in care genele tale se arcuiau deasupra liniei rozalii lasate de noaptea prea scurta si de orele lungi de munca...
imi arunc privirea spre zambilele mele si parca surprind privirea ta blanda, dragostea mea...