poetry in motion or stillness

Un 1 ciobit, peticit trist

Am in mine un izvor fierbinte
cu doua suvoaie in averse.
E mai presus de intelegerea mea
de ce trebuie sa arda atat iubirea.
De ce daca eu sunt una si intacta
ma simt incompleta fara privirea ta?

1. Ar trebui sa fie complet,
unitar si siesi suficient.
Si totusi... uneori e ciobit
si dureros ca un membru amputat.

Serpuieste incet pe obraz
de parca ar vrea sa scrie "te iubesc".
dar nu-si termina misiunea
si moare alunecand uneori pe perna,
alteori pe umarul fericirii
care imi mangaie crestetul,
atunci cand isi aminteste de mine.
E pentru tine, despre tine,
catre tine, fara tine si totusi
din cauza ta.

Absenta dureroasa
si indiferenta ucigatoare.
De ce trebuie sa doara
iubirea?
De ce mai doare cand
deja esti adult?

Ne peticim sufletele
cu "imi pare rau"
si ne spoim tristetile
cu zambete.

De ce ma doare atunci
cand devin invizibila pentru tine?
Oare nu sunt mare si puternica?
Probabil nu. Si nu pot sa-mi
inabus izvoarele fierbinti.
Ramane doar sa camuflez
ochii inrositi si buzele tremuratoare.
Ma urasc. Ma prefac obosita.
Si ascund semnele. Pentru tine.
In fata tuturor.

faded in the background

no need to notice me. i can fade in the background. as you have already got used to knowing me there. i've become just like the decorations that nobody seems to see every day. and sometimes if they disappear only a few people notice that, but only when the object is needed. i have become a part of the set, a part of the scene we are playing, even if i'm now just the frame, i no longer have queues and i'm just observing the happenings from your shadow.
guess i'm just starting to become invisible. or melt into the scenery. like the objects in my room that i can find with the lights off, like i know the number of steps to the door, the number of steps until the turn in the hallway. not by number, but as instinct. i know when to stop in front of the door, when to turn in the dark, what to touch and what to do in the house i've been knowing for 24 years.
i have become almost invisible.

on the road

noi doi, singuri pe drum.
s-a inserat si norii au devenit din violet aproape negri. tu te concentrezi la drum si nu ai cum sa vezi lacrimile din ochii mei. pun mana pe tine si iti spun cat de mult te iubesc si cat de fericita ma faci cand sunt langa tine.
mergem seara printre dealuri verzi presarate cu capite si case micute cu garduri de lemn. un verde atat de linistitor...
mi-as dori sa merg desculta si sa ma intind in iarba proaspata langa tine, sa ne uitam amandoi la nori si la inserare, sa ghicim pe cer formele ascunse in marginea norilor... nu-mi pot scoate din minte imaginea razelor aurii strapungand intunericul norilor dupa ploaie.
noi doi si inserarea, cerul si norii.
am nevoie de foarte putin pentru a fi fericita.

vineri, 8 august 2008

arata bine formatul datei: 08.08.08.
si dupa cum s-a spus despre deschiderea oficiala a olimpiadei (la ora 08:08) ar trebui sa fie de bun augur (sa reprezinte prosperitatea - la chinezi). - teoretic si unul din numele mele reprezinta prosperitatea, si zodia mea chinezeasca la fel... dar... inca nu am fost coplesita de aceste efecte...

pentru mine e ziua de dinaintea plecarii. cu ceva emotii estompate de agitatia de a impacheta bagajele si de a fi gata la timp. vreau sa fac impresie buna si sa fiu asa cum iti doresti.
nu sunt slaba, nu sunt superba, nu sunt geniala, nu sunt inalta, nu sunt nici stralucitoare.
sunt doar o persoana obisnuita pe care dragostea ta o face sa straluceasca din cand in cand in unele poze. si sper sa fie destul ceea ce sunt.

joi, 7 august 2008

m-am obisnuit sa fiu cu tine in fiecare zi. imi ia putin sa ma obisnuiesc. cateva zile sunt de ajuns. mi se pare ca asa e dintotdeauna. ca asa e firesc.
de obicei de dezobisnuit e mai greu.
dar momentan nu ma gandesc la asta.
ma gandesc la tine si la ce imi doresc cel mai mult...

miercuri, 6 august 2008

miercurea e ziua cu cartea... uneori sunt carti mai bune, alteori sunt mai plictisitoare.
dar majoritatea potolesc foamea de citit in metrou sau sub birou la serviciu.

nu cred ca eu citesc din acest motiv.
de cele mai multe ori citesc nu pentru a gasi un sens in viata mea, nici pentru a ma simti bine din cauza nefericirii personajelor, ci mai ales pentru a umple timpul de transport in care ma izolez in lectura pentru a nu deveni irascibila din cauza aglomeratiei in care mi se invadeaza spatiul personal.
si tot de cele mai multe ori, daca nu apare ceva remarcabil in carte, care sa arunce o raza de lumina asupra sensului existentei umane, voi uita destul de repede subiectul.

marti, 5 august 2008

ma suna un numar necunoscut exact cu cateva minute inainte sa se termine sedinta pe tema situatiei contingent.
suna de doua ori. si nu am pe cine sa sun inapoi. apare doar "numar privat".
ok. o sa sune din nou daca chiar are treaba cu mine.

si revine, spre dupa masa, cand totul intra intr-o zona de lipsa de chef de munca.

"louis vuitton???... louis vuitton??..."

de-odata incep sa rad amintindu-mi de cele doua fete ratacite care se chinuiau sa ceara instructiuni cu ochii mari si privirea rugatoare... (eu tot nu inteleg ce atractie, ce fascinatie pot avea niste gentute cu imprimeu hidos pentru aceste victime)

"premier a la droite sur champs elysees et puis 300 m" :)

my chuchanuchems, mi-ai luminat dupa amiaza cu amintirea primei noastre seri in paris, prin ploaie si ninsoare.

luni, 4 august 2008

another monday bites the dust!

"another one bites the dust,
another one bites the dust,
and another one gone, and another one gone"...

ma gandesc ca a mai trecut o zi de luni,ca incepe o noua saptamana pentru a realiza ce mi-am propus si am amanat (conform unui murphysm - "daca ceva poate fi amanat, amana-l ca poate maine nu va mai fi nevoie de el") sau pentru a realiza ceva mai interesant decat in saptamana anterioara.

uitandu-ma pe prima pagina a agendei din 2008 la post-it-ul cu obiective si dorinte pentru acest an imi dau seama ca foarte putine au fost atinse. inca nu sunt pregatita de examenele pe care vreau sa le dau, inca nu m-am apucat sa ma informez despre toate cursurile pe care mi le doream, n-am facut sport in fiecare zi, am mai trisat (in ultimul timp mai des) cu mancarea sanatoasa...
imi dau seama ca intram in a 32-a saptamana din an. mai avem 20 de saptamani si 3 zile pana inchidem capitolul 2008 si dam foaia spre 2009. din lista mea ce am realizat? am facut un curs de spaniola, am calatorit un pic... si cam atat din ce mi-am propus in linii mari la inceput de an.
in rest, "just went with the flow"... am realizat poate alte lucruri de care inca nu sunt constienta...
poate...

duminica, 3 august 2008

no comment...

sambata, 2 august 2008

lazy saturday...

iubesc zilele de sambata cand ne trezim tarziu si lenevim impreuna.
si zilele de duminica, in care ne trezim in lumina albastra filtrata prin jaluzele si mai furam un pic de somn.
zilele in care micul dejun e de fapt un pranz si pranzul e de fapt o cina inainte de plimbare.

zilele in care recuperam somnul pierdut in restul saptamanii...

si as incepe si eu elogiul lor ca o reclama la pensii private: "o, voi, zile de week-end..."

vineri, 1 august 2008

viata ca o confuzie, viata ca o revolta inutila. un drum care nu duce nicaieri, pentru ca te rasucesti in jurul unor idei fixe, indus in eroare de niste ganduri inchise.
ganduri care iti invadeaza toate domeniile existentei, in loc sa ramana captive sa traiasca si sa moara in domeniul din care s-au generat. reusesc sa contamineze totul, sa intunece temporar toate perspectivele.

si uneori am lacrimi in ochi fara sa stiu motivul. poate pentru ca n-am reusit sa ma desprind de starea agitata de peste zi...
dar ma trezesc singura, cu lacrimi ascunse in spatele pleoapelor, uitandu-ma in oglinda si incercand sa inteleg ce se intampla cu mine, de ce ma simt atat de singura uneori.
mai tarziu ma asez in pat langa tine, ma tii in brate si toate gandurile negre dispar in lumina zambetului tau.