viata ca o confuzie, viata ca o revolta inutila. un drum care nu duce nicaieri, pentru ca te rasucesti in jurul unor idei fixe, indus in eroare de niste ganduri inchise. ganduri care iti invadeaza toate domeniile existentei, in loc sa ramana captive sa traiasca si sa moara in domeniul din care s-au generat. reusesc sa contamineze totul, sa intunece temporar toate perspectivele.
si uneori am lacrimi in ochi fara sa stiu motivul. poate pentru ca n-am reusit sa ma desprind de starea agitata de peste zi...
dar ma trezesc singura, cu lacrimi ascunse in spatele pleoapelor, uitandu-ma in oglinda si incercand sa inteleg ce se intampla cu mine, de ce ma simt atat de singura uneori.
mai tarziu ma asez in pat langa tine, ma tii in brate si toate gandurile negre dispar in lumina zambetului tau.
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu