Zi de zi imi desfac existenta in fragmente... si le impart selectiv cu cei din jur...
Si nimeni nu ma stie in intregime...
Doar eu si cu mine, ne privim in oglinda si stim ca intre noi raman multe secrete, multe ganduri si multe dorinte... Trairi secrete din viata mea secreta... Le vad pe toate si mai ales vad cum imi lipseste mandria de a le recunoaste...
Si uneori imi doresc sa ma dezbraci de secrete, sa ma golesti de ganduri, sa imi ghicesti dorintele si sa ma lasi proaspata ca un nou-nascut. Imi doresc sa ma dezbraci de valurile intunecate si sa imi redai stralucirea interioara, puterea de a ma abandona in bratele tale, de a deschide toate usile secrete acoperite de panze de paianjen si iedera. Imi doresc sa intri, sa deschizi ferestrele si mai ales usile coliviilor, sa eliberezi dulcile pasari ale tineretii. Cheia era la mine, am ascuns-o bine undeva si am reusit sa uit... Era o cheie mica, innegrita si stramba, cu o panglica pastelata si o funda delicata... Trebuie doar sa iti doresti, sa inchizi ochii, sa deschizi palma si, probabil, o sa iti apara, si nu o sa stii decat daca vei fi atent, pentru ca are greutatea si consistenta unei batai din aripi de fluturi albastri...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu