Despre... mine, despre... noi

noi doi si-o umbrela... ceru-i ca o acuarela... nimeni nu ne vede cand ne sarutam...

rasuna invechit, in amintire, cu vocea ei inconfundabila....
e ciudat ca nu-mi pot aduce aminte de celelalte cantece, ci doar de cantecelul pentru zile ploioase... de el si de "lupul cel rau"...

am inceput sa mor cate un pic de cand m-am nascut... poate nu chiar de atunci, dar din clipa in care mi-am dat seama ca nu mai sunt copil... am inceput sa mor cate putin cu fiecare experienta, cu fiecare tristete, cu fiecare maturizare, cu primul rid, cu fiecare despartire, cu fiecare prieten pierdut, cu fiecare cicatrice, cu fiecare indragostire, cu fiecare entuziasm...
dar sunt inca in viata... si ceea ce moare de fapt se transforma in altcineva... un eu pe care uneori nu-l recunosc, daca n-ar mai ascunde copilul de alta data.

da-mi o bucatica de ciocolata si fa-ma sa cred ca sunt fericita cu ceea ce am :)
stii doar ca nu ma multumesc doar reusitele de pe cateva fatete.
fa-ma sa cred ca merita sa ma trezesc dimineata in zilele de lucru, ca merita sa zambesc frumos si sa imi pun masca de ingenua, ca merita sa imi pierd 71,42% din fiecare saptamana... fa-ma sa imi gasesc motive...

nu vreau sa cred ca totul se intampla cu un motiv... mi-e frica sa ma gandesc ca as putea sa merit ce mi se intampla... pentru ca stiu ce sunt, ce am fost si cum m-am purtat... mi-e teama sa mi se indeplineasca dorinte prostesti care poate nici nu au fost adevarate...
mi-e teama de mine... si totusi... uneori mi-e dor de mine... de mine vesela, trista sau tanara... de mine singura, cu tine sau aiurea...

mi se face dor de noi... de ceea ce devin atunci cand sunt alaturi de tine, de felul in care uit de griji pentru un timp, de felul in care plutesc si devin aeriana, de felul in care imi mangai parul si iti odihnesti bratul pe umerii mei... de prea multe si poate prea putin descrise in cuvinte....
dulcea pasare a visarii, margelele transparente ale cuvintelor...
noi doi... indraznesc sa ne proiectez imaginea departe, intr-o noapte senina, pe un bulevard tacut, cu accente exotice si arome apetisante... indraznesc sa visez, sa prind aripi si sa imi iau zborul.

indraznesc sa sper ca voi fi asa cum imi doresc... ca voi iesi din umbra indoielilor si a spaimelor nerostite. indraznesc sa sper ca voi putea sa cant si eu "noi doi si-o umbrela" in viitoarele zile ploioase...