As putea

¡Tú eres lo único que tengo
desde que perdí mi tristeza!

As putea sa scriu in noaptea asta cele mai frumoase versuri.
As putea sa ma gandesc la tine, la noi, la cum te culcasei pe pieptul meu si sanii mei calzi iti odihneau tamplele... dar asta a fost deja scrisa de Nichita Stanescu.
As putea sa imi aduc aminte culorile copacilor si mana ta, palma in care ti-am pus un sarut, dar si despre asta s-a scris deja...

Atunci am sa scriu despre buzele tale rotunjite care le-au cautat pe ale mele, despre sprancenele pe care le mangai atunci cand iti lasi capul pe pieptul meu, despre ochii calzi, cu gene lungi si blonde, despre barba aspra si obrajii tai de copil pe care imi place sa ii cuprind si sa ii acopar.In bratele tale, copil si femeie,
caut fantana tineretii, caut
sa-mi astampar setea devoratoare.
In bratele tale, leoaica si
albatros cu aripile frante,
ma agat cu unghiile de umerii tai,
ma catar cu toata fiinta
pe ideea de noi doi.
Iti respir in ureche,
imi respiri in ureche,
iti marchezi teritoriul,
ma anulezi si ma dezmembrezi
ca pe un fluture albastru sau
ca pe o frunza aramie.
Renascand, imi marchez teritoriul
si te imobilizez, te tintuiesc
cu ochii mari si fara cuvinte.
In bratele tale, revin
si iti musc buzele,
revin si ma iei prizoniera.
Ma lasi intinsa,
respirand adanc,
ma privesti si te cobori din nou
cu buzele pe buzele mele.
Te privesc din profil,
imi asez mana pe tine,
am certitudinea ca esti,
ca sunt, ca am fost si ca vom fi.
Imi culc capul in bratele tale,
iti cobori fata spre mine,
si sunt copil, sunt adolescenta,
sunt tanara.