De ce n-am si eu ochi albastri?... De d-aia...

De ce au toti cei trei pitici de la Unicredit ochii albastri?
"nu se-ntreaba, nu se spune"?
Un google-it rapid arata ca numai 8% din populatia globului este fericita posesoare a cate unei perechi de ochi albastri in mod natural, sau mai bine zis, a unei lipse de melanina in iris.
Ochii albastri se presupune ca ar apartine unei persoane frumoase, inteligente, de succes si cu un anume "je ne sais quoi" care te atrage....
La fel ca si alte etichete "corecte" aplicate de fashion si beauty, de stilisti si de advertising.

Un prieten zice ca piticii au ochii albastri pentru ca sunt securisti. Interesant mod de a privi situatia. Numai buni pentru a spiona, parte din decor, mici, usor de trecut cu vederea, bine plasati in gradina omului, putine motive pentru a fi banuiti...
Ma intreb ce alte obiecte ne spioneaza? De ceva vreme am rasucit webcam-ul si l-am indreptat spre tavan... simteam ca ma priveste si imi dadea o stare inconfortabila in fata ecranului.

Ca sa revin la ideea initiala, pe orice pagina as naviga, vad ca trebuie sa-mi echilibrez colesterolul, sa imi intind parul, sa-i dau volum, sa fiu mai inalta, mai blonda, mai naturala, mai sofisticata, mai machiata, mai hidratata, mai colorata, mai altfel decat sunt.
De la un timp s-a trecut de la sloganul arogant al unor dive "pentru ca merit" la cel un pic mai altruist "pentru ca meritati" (adica pentru ca nu corespundeti cu imaginea mea de Hollywood si meritati sa vi se ofere iluzia ca puteti si voi sa aratati a dive???) .
Toate imaginile lucioase, perfecte si bine retusate imi aduc aminte de: "do not read beauty magazines, they will only make you feel ugly"

Dar ce ne facem noi, oamenii obisnuiti, cu ochii de culoare normala, cu parul rebel, cu dimensiuni iesite din tiparul clasic, cu stiluri altfel decat in reviste, cu preocupari mai putin mondene?
Ne bucuram de fericirea marunta a unei carti bune; a unei plimbari prin parc atunci cand imprastiem frunzele uscate; a unei melodii pe care o ascultam in mod repetat; a unei perechi de pantaloni care ne vine din prima (pentru ca deja ne-am obisnuit sa luam un numar mai mare) si ne salveaza de replica minunata "va vin acestia sau va aduc unii mai mari?"... eventual avem satisfactia de a spune "aveti si un numar mai mic?"; ne obisnuim cu ideea ca "frumusetea e in ochii celui care priveste" si ca degeaba judecam o carte dupa coperta.