A venit, a venit toamna... acopera-mi inima cu ceva...
cu umbra unui copac, cu frunze uscate sau cu un pumn de pamant...
A venit o noua tristete, si-a intins aripile peste mine si mi-a dat tarcoale...
Si intr-o zi pot sa fiu senina, sa imprastii frunzele cazute de pe alei, in alta pot fi veninoasa si aproape letala.
Iar dupa ce ai infipt pumnalul in inima unui om, deja e tarziu sa plangi si sa-ti ceri scuze, sa-ti pui cenusa in cap si saruti.
Asa ca imi cer scuze, imi cer scuze ca sunt, ca vreau sa nu mai fiu, ca vreau prea mult sau ca nu accept nimic...
Imi cer scuze si spun ca iubesc, desi mi-e teama ca nu stiu ce e iubirea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu