Give me a reason...

Pentru ca niciodata nu ascult cand mi se spune ce e bine...

pentru ca nu o ascultam pe mama sa nu alerg si ajungeam sa-mi scoata cu penseta pietricelele din genunchi,
pentru ca n-am ascultat cand mi s-au dat tratamente si mi-am imbatranit arterele,
pentru ca n-am ascultat cand toata lumea imi spunea ca nu va merge o relatie, dar eu am tras de ea pana cand am ajuns sa ma urasc,
pentru ca nu ascult atunci cand mi se spune sa nu imi fac griji si reusesc intotdeauna sa imi ucid neuroni, sa imi provoc nelinisti si sa ma autoflagelez cu regrete,
pentru ca nu am ascultat sfatul sa imi analizez disponibilitatea de a ma arunca in vartej... si acum nu stiu cum sa mai ies la lumina, nu stiu cum sa mai iau o gura de aer,
pentru ca nu ascult atunci cand mi se spune ca gresesc si ma scufund in nisipul lor miscator, si cu orgoliu, refuz mana care m-ar putea aduce inapoi,
pentru ca pur si simplu nu vreau sa ascult, nu vreau sa imi ascult vocile ratiunii, a sentimentelor si a instinctului care imi soptesc sau striga in minte...

pentru ca nu vreau sa recunosc ca am gresit si ca mereu gresesc...
pentru ca sunt om...
pentru ca nu mai vreau sa fiu,
pentru ca nu mai vreau sa gasesc cunoasterea, intelepciunea, sentimentele...
pentru ca nu mai vreau sa aud, sa privesc, sa ating, sa adulmec, sa degust, in total, nu mai vreau sa simt nimic,
pentru ca nu mai vreau sa ma cunosc, sa ma percep, sa ma gasesc in fiecare dimineata cand ma trezesc,
pentru ca nu mai vreau sa aud "ti-am spus" sau "ai vazut" sau "eram sigur(a)"....

pentru ca nu mai vreau nimic si
pentru ca vreau totul...