luni, 10 septembrie 2007

Juego todos los dias...



Juegas todos los días con la luz del universo.
Sutil visitadora, llegas en la flor y en el agua.
Eres más que esta blanca cabecita que aprieto
como un racimo entre mis manos cada día.

[...]

Quiero hacer contigo
lo que la primavera hace con los cerezos.


Cineva mi-a spus intr-o scrisoare ca "Intotdeauna o sa fie in tine o firimitura de singuratate. Daca vrei sa-i pui culori frumoase, o sa-i spui unicitate, diferenta fata de marea masa. Daca nu, o sa-i spui inadaptare, ciudatenie, zapaceala, dramul tau de nebunie." si cu toate astea, cu toate durerile, cu toate framantarile, cu toate gandurile si cu toate melancoliile, "Mai ramane joaca cu margelele de sticla ale cuvintelor. Asta o sa-ti ramana mereu. O sa fie o pasiune, uneori un viciu, uneori o pacoste, cateodata o salvare."

da... ce-i drept imi raman macar margelele de sticla ale cuvintelor care se rostogolesc din degete...
Si totusi... mi-e dor de versuri, mi-e dor de poezii... mi-e dor...

Niciun comentariu: