Trandafirii rosii
A trecut vremea albastrului pal
Care s-a topit de mult,
Acum a venit vremea trandafirilor
Şi a frunzelor mari ridicate spre soare.
Noi, pictaţi în culorile războiului,
Cu sânge de căpşună pe faţă,
Aşteptăm ca peste noapte
Să înceapă să miroase violent a tei. .
În lupta seninului cu ploaia
Ne vom oxida uşor
Şi, încet, încet, ne vom apleca frunţile
Să sărutăm pământul.
E vremea trandafirilor roşii
Şi a parfumului.
Dar acum e toamna, si eu am imbatranit... asa ca privesc un pic altfel trandafirii: Au trecut ani, frunze si flori,
oameni si iubiri, prin vreme...
Acum e toamna mea, un fel de
primavara a sentimentelor incorsetate.
Eu, deghizata in regina, amazoana,
femeie, cu sufletul patat de sange,
Astept intelepciunea sa infloreasca
in fiecare toamna, in fiecare trandafir...
In toamna mea iubita, ma aplec in vant,
ma culc cu capul pe pamant,
inganand un cantec bland si asteptand
ploaia, sa-mi spele sufletul si sa-mi oxideze gandurile...
E timpul sa-mi admir trandafirii rosii
si sa-mi inchin un pahar de vin...
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu