In bratele tale, ma simt usoara
si transparenta ca un fulg de nea.
Cand iti simt bratele calde in jurul meu
stiu ca nu mai am nevoie de ziduri de aparare,
de arme si de scuturi, de zavoare si turnuri de fildes.
Cu un simplu zambet imi alungi
stolul de ganduri negre si triste,
ma inveti ca avem dreptul sa fim fericiti
si ca umbrele sunt facute sa dispara
cand proiectam lumina pe ele.
Bratele tale ma invaluie
la fel ca un vis frumos intr-o dupa amiaza calda,
si simt cum mi se preling din crestet
picaturi de liniste.
Pulseaza tinerete in pieptul
pe care tu iti odihnesti tamplele
in timp ce eu iti sarut fruntea.
Ma pierzi printre degetele rasfirate
in parul meu si ma regasesti cuibarita
adanc, in bratele tale, fara sa respir,
de frica sa nu dispara vraja.
Dar tu ma convingi ca nu e magie,
ci suntem pur si simplu noi.
Nu ma lasi sa ma raportez la trecut,
ci doar la prezentul pe care il construim,
de care ne bucuram, si care ne lasa urme.
Imi dai voie sa ma gandesc la viitor,
doar daca vad lumina si zambetele.
Buzele noastre se cauta,
de parca s-ar fi cunoscut in preistorie
si le-ar fi dor de acele clipe.
Se ating bland sau apasat,
se mangaie si se devoreaza reciproc.
Buzele mele imi spun ca
buzele tale sunt cele care acopera
vidul pe care nu il puteau defini.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu