Slow motion

De multe ori, momentele care te marcheaza trec ori "full speed ahead" ori "in slow motion".

Azi mi s-a intamplat ceva care m-a lasat pe ganduri. Eram obisnuita ca toate incidentele cu masina sa mi se intample cand stationez, sau cand merg cu 1 km/ora, incidente cu garduri, stalpi si viraje gresite. Care tin de mine, de lipsa mea de experienta. Si pe care le constientizez dupa ce e clar ca "am comis-o din nou" pentru ca s-a auzit ceva sau am simtit o lovitura in lateral.

Acum, 2 secunde au trecut in "slow motion".
Eram oprita la o trecere de pietoni; acordasem prioritate. Puteam sa plec. Am pus mana pe schimbator, am apasat ambreiajul, am bagat viteza 1, si, am vazut un TIR trecand pe a doua banda, in dreapta mea. M-am gandit "Lasa-l ca e mare. Treci dupa ce trece de tine. Oricum, nu te grabesti."
Am ramas pe loc, asteptand sa treaca gigantul pe langa mine. Si am inceput sa vad in "slow motion" cum se misca cu cate un centimetru mai incolo, in timp ce se apropia din ce in ce mai mult de mine, cum rotile lui, care ajungeau in dreptul meu, sunt la 5-6 centimetri de mine, cum oglinda mea a intrat in spatiul dintre rotile si incarcatura lui, cum daca ar fi intalnit orice mic obstacol, ar fi fost spulberata in bucati care s-ar fi imprasitat in "slow motion". Si cand deja mi se paruse ca a trecut o ora de asteptare incordata, cand deja era la 2 centimetri de mine, s-a oprit.
Am apasat din nou ambreiajul, am verificat si viteza, am virat puternic spre dreapta si am accelerat. Ma indepartasem la 20-30 de centimetri. Si am ramas acolo, sa respir, sa imi reglez ritmul inimii, in timp ce gigantul se departa in viteza.

Dupa aceea, am inceput sa gandesc, sa imi dau seama ca daca nu se oprea, eu stand, puteam sa contemplu fiecare milimetru in care s-ar fi apropiat de mine si m-ar fi zgariat cu rotile, m-ar fi impins cu toata puterea lui, ca pe un fulg.
Aveam geamul deschis. Simteam pe fata fiecare boare de curent pe care o genera miscarea lui. Simteam intr-un ritm lent fiecare secunda.

Si deodata a trecut. 3-4 secunde de incordare. Care au parut minute intregi. Efectul lor de fiori s-a mentinut pana si dupa ce am ajuns acasa, m-am cuibarit in pat si am inceput sa ma gandesc la tot ce mi s-a intamplat in ultimul timp.


Totusi, gandindu-ma... mi-am dat seama ca multe lucruri din viata trec "in slow motion". Mai ales lucrurile cu care ti-e greu sa te confrunti. Dar si altele...