Slow motion... reloaded....

Am incheiat ultima postare spunand ca si alte momente din viata trec in "slow motion".

Intr-adevar, uneori simt ca viata trece pe langa mine mai incet, ca secundele se dilata si pot sa ma scufund mai usor in fiecare moment.

Ultima data cand ne-am vazut, parca timpul trecea mai incet, parca cele cateva ore in care am fost alaturi de el au fost o intreaga vacanta.
Saruturile se nasteau si se stingeau in eternitati vibrante, degetele lui se plimbau incet de-a lungul meu, abia atingandu-ma, la o distanta infima, intr-o miscare diafana de plutire deasupra pielii mele, creand senzatii nemaintalnite... Secundele deveneau minute, ore, nopti intregi...

I-as fi rezemat fruntea pe pieptul meu pentru totdeauna... m-as pierdut in bratele lui mereu, ascunsa de bratele calde care imi invaluiau umerii, de palmele care imi cuprindeau chipul si de saruturile care imi mangaiau buzele. Zecile de saruturi care ar trebui sa fie suficiente pana la viitoarea intalnire...

In lumea asta lenta, eu pot sa ma metamorfozez intr-o printesa, intr-un fluture cu aripile tremurande, intr-o simfonie de senzatii.
Imi deschid ochii si inima, ma deschid ca o floare spre lumina blanda de primavara, fara frica, fara sa ma gandesc la viitor, la cum as putea sa ma ofilesc in arsita verii sau sa inghet in neclintirea monumentala a unei ierni neiertatoare si apoi sa imi plec privirea spre pamant, sa imi pierd petalele in vantul ce va sa vie.

Zambind, imi intind mainile spre privirea lui, ii cuprind fata in palme, imi apropiu buzele de ea si savurez un sarut "in slow motion", un sarut blond, persistent si totusi delicat, ca o adiere de vant intr-o noapte fierbinte de vara.

Imi spune sa nu fiu trista, pentru ca va reveni repede, pentru ca ma voi regasi din nou in bratele lui, in scurt timp. Dar nu asta ma intristeaza. N-am cum sa ii explic ca melancolia din privirea mea este ceva ce nici eu nu inteleg... O melancolie innascuta sau atent cultivata in subconstient...

O dulce melancolie evanescenta, atunci cand ii simt bratele ca ma ocrotesc si ma ascund de negrele batai de aripi ale unor ganduri pasagere si sentimente desperecheate .