Mama's little girl...

"Sunt milioane de mame pe lume, dintre care doar una e mama mea"

Te iubesc, mama!

Chiar daca acum n-am mai facut eu felicitarea si am cumparat-o de la magazin. E colorata si are dungi fine argintii, e placuta la atingere, are plic pe masura... Ale mele erau foi de hartie indoite si infipte in plicuri vechi si semimototolite, eventual plicuri scrise de la "chenzina", pe care le recuperam inainte sa le arunci tu si pe care le umpleam cu flori de toate culorile, cu 5 sau 6 petale, si pe care scriam cu litere mari si strambe "pentru mama (mea)".

Chiar daca nu ti-am mai desenat flori si oameni cu picioarele rasucite. Acum am scris doar cateva randuri si atat. Pe felicitarile mele erau: cerul senin, soarele, pamantul, iarba, flori si oameni cu capul dintr-un cerc, cu o linie pentru nas si alta pentru buze, cu picioarele intr-o pozitie nefireasca, vazuti din fata, cu calcaiele lipite si pantofii din profil, sa se vada care sunt fetite (cu tocuri) si care baieti (fara tocuri)... pe felicitarile mele era o lume intreaga: gradina, noi toti, zilele alaturi de voi...

Chiar daca scriu mai frumos decat acum 20 de ani. Mi-e dor de literele mari si strambe, doar de tipar, care se intindeau doar 3 sau 4 de-a latul unei pagini, despartind cuvintele intr-un mod incredibil de haios, "SFA-RSIT" sau "PE-NT-RU MA-MA". Mi-e dor de scrisorile pentru Mos Craciun, cu "mias dori" si multe alte greseli... care nu mai contau dincolo de literele mari si strambe... Mosul pastra scrisorile in sertarul lui... Iti mai aduci aminte cat de frica ti-era sa nu raman cu un scris incredibil de urat? Acum am reusit, scriu .... acceptabil...

Chiar daca uneori sunt o mare pacoste.... Tu ma ierti mereu, eu raman cu mustrari de constiinta, cu vinovatii si cu regrete... si cu toata dragostea imensa pe care o simt pentru tine si pe care nu stiu uneori cum sa o manifest...

Te iubesc, mama!