Nimic pe lumea asta nu e mai simplu decat tu si eu atunci cand ne tinem de mana si ne zambim. Nu mai avem nevoie de vorbe, de intrebari si de raspunsuri, de explicatii ale ce s-a spus. Stim. Ne zambim si stim amandoi. E de ajuns. Pana acum niciodata n-am crezut ca n-o sa am nevoie de cuvinte.
Dragul meu... spre bratele caruia zbor cu 5000 km/secunda. Inchid ochii, si renul pufos ma duce ca pe mos craciun in lumea de poveste. Inchid ochii si iti simt atingerea, caldura, mainile tandre prinzandu-ma in brate sau alintandu-ma.
Ma surprind zambind, si imi dau seama ca am inceput sa gust din fericirea marunta a oamenilor normali. Nu mai sunt neinteleasa, ciudata si parca dintr-o alta lume. Incep sa imi apartin, sa iti apartina bucati din mine, incep sa vad nuantele fericirii.
Incep sa zambesc de cate ori ceva imi aduce aminte de tine, de noi, de fericirea marunta a clipelor in care sunt langa tine, fara cuvinte.
Trec prin oras, pe langa locul in care m-ai sarutat prima data. Si imi aduc aminte felul in care m-ai strans in brate, cum ti-ai aplecat buzele pana le-au atins pe ale mele... cum tremuram si cum ma prinsesem de gatul tau, de frica sa nu imi dai drumul si sa nu mai stiu sa merg, cum am simtit ca n-am de ce sa fug si de ce sa ma ascund, cum am stiut ca e bine sa raman agatata de gatul tau, cu buzele lipite de alte tale. Nu mai stiu daca era al doilea sau al treilea stalp, dar inca mai vad culoarea peretelui de care erai sprijinit, geamurile si perdelele grele din spatele tau, camasa ta, caldura noptii de vara, stropul de magie din mijlocul unui oras in miscare.
Nu mai vreau sa ma trezesc intr-un oras care nu doarme niciodata. Vreau sa ma trezesc zambind, tinandu-te de mana. Vreau sa ma trezesc in bratele tale, in timp ce imi saruti fruntea si obrajii. Acum inchid ochii si incerc sa adorm. Trezeste-ma cand vei fi aici.
"With silence comes peace,
With peace comes freedom,
With freedom comes silence".
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu