Mos Craciun

De cand eram copil, il asteptam pe Mos Craciun in seara de ajun. Si niciodata nu m-a dezamagit.
De cand nu mai sunt copil, mosul aduce mai mult acele daruri nepretuite: bucuria celor dragi, un zambet, caldura familiei, apropierea de mama, atmosfera de sarbatoare....

Anul acesta, mosul a fost magic. Din pacate nu a reusit sa intre pe horn sau pe geam...
M-a anuntat pe messenger cand a plecat spre mine, l-am asteptat la fereastra, si dupa ce a parcat in fata blocului mi-a dat un beep si am iesit sa deschid usa, ca sa nu faca zgomot interfonul dupa miezul noptii.
Am petrecut cu el noaptea de craciun. Am primit pe langa cadouri, caldura si saruturile lui dulci, imbratisarea ocrotitoare si speranta unui final fericit.
Iar dimineata m-a lasat sa il privesc cand dormea si sa-i pregatesc micul dejun.
Ce puteam sa imi doresc mai mult de craciun?

De Craciun magia abia a inceput.... a fost urmata de zile explodand de bucurie, de dependenta de prezenta lui in viata mea, de sentimente fara nume si fara sfarsit...

Cateva zile cu zapada, sanius, maini inghetate, saruturi calde si mai ales noi doi.
Am primit mai mult decat ma asteptam, mai mult decat credeam ca voi merita vreodata.
Am descoperit sentimente.
Am recunoscut ca sunt indragostita, ca ma indragostesc cu fiecare zi mai mult.
Ca ma indragostesc de zambetul lui, de figura lui cand doarme, de felul in care ma tine de mana, de felul in care imi incalceste parul si de felul in care devin jucausa atunci cand e langa mine... de toata energia pe care mi-o genereaza, de felul in care adoarme tinandu-ma de mana, de felul in care in somn nu ma lasa sa ma misc de langa el, de cea care devin eu atunci cand sunt cu el...