lucrurile marunte

lucrurile marunte fac diferenta.
ne-am mutat in sediul nou al firmei. si nu e deloc placut. e chiar putin respingator.
si astazi, o colega nu a mai suportat "mizeria umana" din jurul ei si si-a adus flori.
in drum spre biroul ei, mi-a dat si mie cateva flori de toamna, sa am si eu un pic de frumusete in spatiul de lucru.
a fost un gest care m-a emotionat. si toata ziua, cat de stresante ar fi fost momentele, cand imi aruncam ochii in dreapta ecranului si vedeam florile, mi-aduceam aminte ca mai exista bunatate si frumusete in lumea asta.

Multumesc, Oana! si imi pare rau ca astazi nu am putut sa-ti spun ca indiferent cate probleme ai avea si de cate greutati te-ai lovi, iti straluceau ochii in lumina frumusetii sufletului tau.

As time goes by

Anul trecut, pe vremea de-acum.
Tocmai ma uitam la pozele mai vechi cu noi doi. Si am gasit cateva facute cu un an in urma.
Anul trecut era duminica. Acum e marti.
Anul trecut eram la fel de veseli cand ne vedeam.
Acum tot asa mi se lumineaza privirea cand te vad.
Anul trecut aratam a copil.
Acum am parul mai scurt si daca zambesc, tot copil sunt.
Anul trecut era mai frig.
Acum nu-mi vine sa cred ca suntem in noiembrie.
Anul trecut abia asteptam sa ne intalnim in week-end si sa petrecem cateva ore impreuna.
Acum abia asteptam sa ne vedem in week-end si sa-l petrecem pe tot nedespartiti.
Anul trecut ne sarutam de "la revedere" minute in sir inainte sa ma aduci acasa.
Acum avem aceleasi "acasa" amandoi.
Anul trecut abia visam sa mergem intr-o vacanta impreuna.
Acum visam o viata impreuna.

poetry in motion or stillness

Un 1 ciobit, peticit trist

Am in mine un izvor fierbinte
cu doua suvoaie in averse.
E mai presus de intelegerea mea
de ce trebuie sa arda atat iubirea.
De ce daca eu sunt una si intacta
ma simt incompleta fara privirea ta?

1. Ar trebui sa fie complet,
unitar si siesi suficient.
Si totusi... uneori e ciobit
si dureros ca un membru amputat.

Serpuieste incet pe obraz
de parca ar vrea sa scrie "te iubesc".
dar nu-si termina misiunea
si moare alunecand uneori pe perna,
alteori pe umarul fericirii
care imi mangaie crestetul,
atunci cand isi aminteste de mine.
E pentru tine, despre tine,
catre tine, fara tine si totusi
din cauza ta.

Absenta dureroasa
si indiferenta ucigatoare.
De ce trebuie sa doara
iubirea?
De ce mai doare cand
deja esti adult?

Ne peticim sufletele
cu "imi pare rau"
si ne spoim tristetile
cu zambete.

De ce ma doare atunci
cand devin invizibila pentru tine?
Oare nu sunt mare si puternica?
Probabil nu. Si nu pot sa-mi
inabus izvoarele fierbinti.
Ramane doar sa camuflez
ochii inrositi si buzele tremuratoare.
Ma urasc. Ma prefac obosita.
Si ascund semnele. Pentru tine.
In fata tuturor.

faded in the background

no need to notice me. i can fade in the background. as you have already got used to knowing me there. i've become just like the decorations that nobody seems to see every day. and sometimes if they disappear only a few people notice that, but only when the object is needed. i have become a part of the set, a part of the scene we are playing, even if i'm now just the frame, i no longer have queues and i'm just observing the happenings from your shadow.
guess i'm just starting to become invisible. or melt into the scenery. like the objects in my room that i can find with the lights off, like i know the number of steps to the door, the number of steps until the turn in the hallway. not by number, but as instinct. i know when to stop in front of the door, when to turn in the dark, what to touch and what to do in the house i've been knowing for 24 years.
i have become almost invisible.

on the road

noi doi, singuri pe drum.
s-a inserat si norii au devenit din violet aproape negri. tu te concentrezi la drum si nu ai cum sa vezi lacrimile din ochii mei. pun mana pe tine si iti spun cat de mult te iubesc si cat de fericita ma faci cand sunt langa tine.
mergem seara printre dealuri verzi presarate cu capite si case micute cu garduri de lemn. un verde atat de linistitor...
mi-as dori sa merg desculta si sa ma intind in iarba proaspata langa tine, sa ne uitam amandoi la nori si la inserare, sa ghicim pe cer formele ascunse in marginea norilor... nu-mi pot scoate din minte imaginea razelor aurii strapungand intunericul norilor dupa ploaie.
noi doi si inserarea, cerul si norii.
am nevoie de foarte putin pentru a fi fericita.

vineri, 8 august 2008

arata bine formatul datei: 08.08.08.
si dupa cum s-a spus despre deschiderea oficiala a olimpiadei (la ora 08:08) ar trebui sa fie de bun augur (sa reprezinte prosperitatea - la chinezi). - teoretic si unul din numele mele reprezinta prosperitatea, si zodia mea chinezeasca la fel... dar... inca nu am fost coplesita de aceste efecte...

pentru mine e ziua de dinaintea plecarii. cu ceva emotii estompate de agitatia de a impacheta bagajele si de a fi gata la timp. vreau sa fac impresie buna si sa fiu asa cum iti doresti.
nu sunt slaba, nu sunt superba, nu sunt geniala, nu sunt inalta, nu sunt nici stralucitoare.
sunt doar o persoana obisnuita pe care dragostea ta o face sa straluceasca din cand in cand in unele poze. si sper sa fie destul ceea ce sunt.

joi, 7 august 2008

m-am obisnuit sa fiu cu tine in fiecare zi. imi ia putin sa ma obisnuiesc. cateva zile sunt de ajuns. mi se pare ca asa e dintotdeauna. ca asa e firesc.
de obicei de dezobisnuit e mai greu.
dar momentan nu ma gandesc la asta.
ma gandesc la tine si la ce imi doresc cel mai mult...

miercuri, 6 august 2008

miercurea e ziua cu cartea... uneori sunt carti mai bune, alteori sunt mai plictisitoare.
dar majoritatea potolesc foamea de citit in metrou sau sub birou la serviciu.

nu cred ca eu citesc din acest motiv.
de cele mai multe ori citesc nu pentru a gasi un sens in viata mea, nici pentru a ma simti bine din cauza nefericirii personajelor, ci mai ales pentru a umple timpul de transport in care ma izolez in lectura pentru a nu deveni irascibila din cauza aglomeratiei in care mi se invadeaza spatiul personal.
si tot de cele mai multe ori, daca nu apare ceva remarcabil in carte, care sa arunce o raza de lumina asupra sensului existentei umane, voi uita destul de repede subiectul.

marti, 5 august 2008

ma suna un numar necunoscut exact cu cateva minute inainte sa se termine sedinta pe tema situatiei contingent.
suna de doua ori. si nu am pe cine sa sun inapoi. apare doar "numar privat".
ok. o sa sune din nou daca chiar are treaba cu mine.

si revine, spre dupa masa, cand totul intra intr-o zona de lipsa de chef de munca.

"louis vuitton???... louis vuitton??..."

de-odata incep sa rad amintindu-mi de cele doua fete ratacite care se chinuiau sa ceara instructiuni cu ochii mari si privirea rugatoare... (eu tot nu inteleg ce atractie, ce fascinatie pot avea niste gentute cu imprimeu hidos pentru aceste victime)

"premier a la droite sur champs elysees et puis 300 m" :)

my chuchanuchems, mi-ai luminat dupa amiaza cu amintirea primei noastre seri in paris, prin ploaie si ninsoare.

luni, 4 august 2008

another monday bites the dust!

"another one bites the dust,
another one bites the dust,
and another one gone, and another one gone"...

ma gandesc ca a mai trecut o zi de luni,ca incepe o noua saptamana pentru a realiza ce mi-am propus si am amanat (conform unui murphysm - "daca ceva poate fi amanat, amana-l ca poate maine nu va mai fi nevoie de el") sau pentru a realiza ceva mai interesant decat in saptamana anterioara.

uitandu-ma pe prima pagina a agendei din 2008 la post-it-ul cu obiective si dorinte pentru acest an imi dau seama ca foarte putine au fost atinse. inca nu sunt pregatita de examenele pe care vreau sa le dau, inca nu m-am apucat sa ma informez despre toate cursurile pe care mi le doream, n-am facut sport in fiecare zi, am mai trisat (in ultimul timp mai des) cu mancarea sanatoasa...
imi dau seama ca intram in a 32-a saptamana din an. mai avem 20 de saptamani si 3 zile pana inchidem capitolul 2008 si dam foaia spre 2009. din lista mea ce am realizat? am facut un curs de spaniola, am calatorit un pic... si cam atat din ce mi-am propus in linii mari la inceput de an.
in rest, "just went with the flow"... am realizat poate alte lucruri de care inca nu sunt constienta...
poate...

duminica, 3 august 2008

no comment...

sambata, 2 august 2008

lazy saturday...

iubesc zilele de sambata cand ne trezim tarziu si lenevim impreuna.
si zilele de duminica, in care ne trezim in lumina albastra filtrata prin jaluzele si mai furam un pic de somn.
zilele in care micul dejun e de fapt un pranz si pranzul e de fapt o cina inainte de plimbare.

zilele in care recuperam somnul pierdut in restul saptamanii...

si as incepe si eu elogiul lor ca o reclama la pensii private: "o, voi, zile de week-end..."

vineri, 1 august 2008

viata ca o confuzie, viata ca o revolta inutila. un drum care nu duce nicaieri, pentru ca te rasucesti in jurul unor idei fixe, indus in eroare de niste ganduri inchise.
ganduri care iti invadeaza toate domeniile existentei, in loc sa ramana captive sa traiasca si sa moara in domeniul din care s-au generat. reusesc sa contamineze totul, sa intunece temporar toate perspectivele.

si uneori am lacrimi in ochi fara sa stiu motivul. poate pentru ca n-am reusit sa ma desprind de starea agitata de peste zi...
dar ma trezesc singura, cu lacrimi ascunse in spatele pleoapelor, uitandu-ma in oglinda si incercand sa inteleg ce se intampla cu mine, de ce ma simt atat de singura uneori.
mai tarziu ma asez in pat langa tine, ma tii in brate si toate gandurile negre dispar in lumina zambetului tau.

joi, 31 iulie 2008

sunt zile in care am chef de joaca.
zile in care sunt copil si parca nu astept decat ocazia sa dezlantui veselie si energie.
surprinzator, uneori sunt zile care urmeaza unor nopti cu somn putin.

si imi aduc aminte... gandindu-ma ca mi-ar placea sa fiu acasa cu tine...
"tu ai dimineata pofta de joaca"

mai mananc o bucatica de ciocolata si zambesc strengareste, asteptand un semn de la tine.

miercuri, 30 iulie 2008

jumatatea saptamanii. nimic notabil. traduceri, mail-uri, telefoane, cafea si pauze.
doar o mica obsesie cu dezinfectarea si spalarea mainilor. si poate un pic de chef de a iesi din cotidian. de a ma apuca de mai multe activitati, de a asculta muzica pe care o tot downloadez si ramane uitata in folder, de a nu ma lasa de ce mi-am propus sa fac zilnic (desi in cazul a renunta cred ca este o regula, dupa cateva saptamani de consecventa - mai ales in cazul sportului si scrisului)

mi-aduc aminte de ideea mea de a scrie zilnic o ironie sau un gand - "one wisdom per day" care a inceput acum un an si s-a pierdut dupa... o luna si jumatate de functionare intermitenta....

revenind la azi: o miercuri obisnuita "just another average wednesday"....

marti, 29 iulie 2008

uneori e bine sa ai tupeu. sa nu mai intrebi "pot sa plec?" (daca deja a trecut ora de sfarsit a programului) ci sa spui direct: "sefu', am plecat".
nu totdeauna imi iese, dar de cele mai multe ori la "pot sa plec si eu acum, daca nu mai aveti nevoie de mine aici?" arunc cate o privire rea care de fapt spune "vezi tu ce-mi poate pielea daca nu ma lasi sa plec in clipa asta"....
uneori e bine sa ai "o treaba", "o programare" (in definitiv si la cosmetica, la fel ca la medic, tot programare e cuvantul folosit), "ceva personal de rezolvat"....
iar uneori chiar e bine sa ai tupeu cand raspunzi la o solicitare "tocmai iesisem la masa. sa ma intorc acum in birou sa dau telefonul? sau ..." la care, in modul cel mai logic, raspunsul vine sub forma "ok, cand termini si te intorci".

revin la concluzia ca uneori e bine sa ai tupeu. sau "grandes cojones"

luni, 28 iulie 2008

M-am hotarat sa scriu in fiecare zi lucrurile care mi-au trezit interesul sau care mi-au creat o stare anume.
Azi am vazut pe treptele de la metroul "Romana" bilete de metrou de la Paris. Pareau niste obiecte neobisnuite si totusi familiare... Mi-a luat cateva secunde sa-mi dau seama pe langa ce am trecut. (Procesorul are nevoie de un upgrade, din pacate se confirma din nou concluzia)
Si m-am trezit zambind, de la imaginea noastra alergand pe treptele statiei "Voltaire", pe coridoarele de legatura de la "Franklin D. Roosvelt" sau la iesirea de la "Charles de Gaule - Etoile", sa prindem ultima intrare la Arcul de Triumf....
Y je pense... "Paris me manque, il et nous en vacance me manque beaucoup..."

duminica, 27 iulie 2008

Surpriza.
Esti surprinzator si minunat. Imi spui ca pleci pana la baie si te intorci cu un trandafir la fel ca cel de la prima intalnire. Poate mai frumos.
Imi dai de banuit cu dulapul pe care il gasesc deschis cand ma intorc somnoroasa in pat, telefonul care lipseste de pe birou, si tu care incerci cu orice pret sa ma faci sa adorm din nou.
Trandafir aniversar. Daca ar fi rezistat dupa zugravit si celalalt, faceam inceputul unei colectii de flori, 1 trandafir, 2 trandafiri, 3 trandafiri, ... n trandafiri, n+1 trandafiri, n+2 trandafiri, ... pana la +infinit. Dar va fi o serie de 1, 2, 3, .... n, n+1, n+2... ani
Delayed anniversary. Ore multe de munca, zile grele, oboseala, mult somn, meci amical, somn din nou... si totusi te-ai gandit din nou la mine si m-ai topit din nou.
De data aceasta caleasca nu mai asteapta printesa. Ea e adormita in patul tau. (sau proaspat trezita)

Mr. Schnuchems, sper ca stii ce simt pentru tine.
tango.echo_india.uniform.bravo.echo.sierra.charlie! roger that?
Over and out!

Il y a un an

Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là
Nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci
C'était l'automne, un automne où il faisait beau
Une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique
Là-bas on l'appelle l'été indien
Mais c'était tout simplement le nôtre
Avec ta robe longue tu ressemblais
A une aquarelle de Marie Laurencin
Et je me souviens, je me souviens très bien
De ce que je t'ai dit ce matin-là
Il y a un an, il y a un siècle, il y a une éternité

On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l'été indien

Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne
Mais c'est comme si j'y étais. Je pense à toi.
Où es-tu? Que fais-tu? Est-ce que j'existe encore pour toi?
Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune
Tu vois, comme elle je reviens en arrière
Comme elle je me couche sur le sable
Et je me souviens, je me souviens des marées hautes
Du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer
Il y a une éternité, un siècle, il y a un an

On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l'été indien



Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureuse que ce nuit-là
Nous marchions à côté d'un mur un peu comme celle-là
C'était l'été, une nuit d'été où il faisait beau
Mais c'était tout simplement le nôtre
Et je me souviens, je me souviens très bien
De ce que tu m'as dit ce matin-là
Il y a un an, il y a un siècle, il y a une éternité

On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l'été indien

De vacanta

Vacanta mi-a adus aminte de circuitele din vremea cand stateam in picioare in microbuz si nu atingeam tavanul, cand aveam loc sa dormim intre bagaje si cand toate lucrurile prindeau miros de fum de la focul de tabara si de mucegai cand prindeam mai multe zile ploiase...
Dar doar ca planificare si ca traseu, pentru ca acum suntem mari, am upgradat confortul, am cam schimbat atitudinea...

Schita:
- Luni: Bucuresti - Casa poporului / Palatul Parlamentului si cina la Caru' cu bere
- Marti: Bucuresti - Sinaia - via Paraul Rece - Bran - Brasov - Sighisoara
- Miercuri: Sighisoara - Lacul Rosu - Cheile Bicazului - Voronet
- Joi: Voronet - Moldovita - Sucevita - Oglinzi (Targul Neamt)
- Vineri: Targu Neamt - Humulesti - Agapia - Marasesti - Bucuresti

In mai multe cuvinte....

Casa poporului: nu credeam sa fie atat de frumoasa. Ma asteptam la o "magaoaie" de gust indoielnic, dar am descoperit o cladire interesanta si o priveliste deosebita asupra "Champs Elysees Romanesc" - mai mare si mai frumos decat originalul.
Caru' cu bere: atmosfera foarte frumoasa, taraf, "ciocarlia" si prestatie personalizata

Bran: poze fara platit taxa, ca doar suntem romani (japonezii au platit); costumatie de "maicuta batrana cu braul de lana" si Mary Poppins in mix, o ploaie foarte rece si un pic de grindina in Brasov, un kurtos kalacs fierbinte, un curcubeu inainte de a ajunge la destinatie

Sighisoara: mi-am depasit prejudecatile si i-am vazut frumusetea, 180 / 182 / 200 de trepte - fiecare cu parerea lui, iar drumul a fost superb spre Voronet, si mai ales distractiv

Voronet: linistitor, de-a dreptul din alta lume, desculta prin iarba am simtit o legatura cu pamantul, cu iarba proaspata si cu toata pacea pe care o astepta sufletul meu

Moldovita: flori superbe, liniste sufleteasca, dorinta sa-mi spui ce-i cu tine

Sucevita: descantece de deochi, multumire si priviri pline de dragoste

Oglinzi: pensiune agroturistica vs. hotel paraginit din circuitul ex-comunist, anticorpi pentru japonezii dezinfectati, animale jucause, luna plina, poze nocturne si momente doar pentru noi doi

Humulesti: o sfara cu motocei, fata mosului si fata babei, jucarii si amintiri din copilarie

Agapia: cele mai multe flori, minunile naturii revarsate pe fiecare pervaz, in fiecare colt de gradina...

Marasesti: poze de peste gard, drum obositor, carcei de la pedale, viteze mari si distractie cu "geamantane"


Vacanta de familie cu distractie si agitatie si intarzieri si mese bogate si rasete si mici pacaleli si copilarii

Call off the search

I won't spend my life
Waiting for an angel to descend,
Searching for a rainbow with an end.
Now that I've found you I'll call off the search.
And I won't spend my life
Gazing at the stars up in the sky,
Wondering if love will pass me by.
Now that I've found you I'll call off the search.

Out on my own,
I would never have known this world
That I see today
And I've got a feeling
It won't fade away.

And I won't end my days
Wishing that love would come along,
Because you are in my life where you belong.
Now that I've found you I'll call off the search.

De vara

in lumina farurilor tale, picioarele mele se proiectau lungi, pana in capatul strazii, spre scoala.... un pic oblice, de la lumina felinarului. atat de lungi, de sub rochita scurta, si fumurii.

asteptam in lumina farurilor tale, imbracata intr-o rochita albastra. o alta rochita albastra fata de cea de la prima intalnire.... asteptam sa ma urc langa tine si sa imi rezem palma pe piciorul tau.

nopti fierbinti de vara. tu esti mai cald decat aerul de afara. si ma lipesc de spatele tau gol pana cand tu iti schimbi pozitia ca sa dormi mai bine sau ca sa te racoresti si te dezlipesti de mine. spate in spate, tinandu-ne de mana adormim din nou dimineata in lumina blanda filtrata prin jaluzelele albastre.


te vad in sensul opus. eu blocata in trafic spre casa, tu conducand repede spre serviciu. iti fac cu mana pe geamul deschis. tu nu ma vezi, esti prea serios. te iubesc. iti scriu repede ca te-am vazut si ca te-as saruta. esti atat de serios uneori. si atat de dulce. nimeni nu m-a facut sa vibrez asa cum vibrez cand sunt cu tine.

Munca vs./& viata

Parafrazand titlul "vivir para contarla"..... incep sa ma intreb daca "vivir para trabajar o trabajar para vivir"? (in traducere libera "a trai pentru a munci sau a munci pentru a trai")

Daca e sa iau in considerare citatul tragi-comic care circula pe mail acum ceva vreme:
"Normal inseamna sa te imbraci in haine pe care le-ai cumparat pentru serviciu, sa conduci prin aglomeratie intr-o masina pe care inca o platesti, astfel incat sa ajungi la un serviciu de care ai nevoie pentru a plati hainele, masina si casa pe care o lasi goala toata ziua ca sa-ti permiti sa traiesti în ea."

Atunci chiar recunosc in el viata normala a majoritatii, care merge zilnic la un "scarbici" pe care de cele mai multe ori il uraste, pentru a castiga un salariu care sa permita obtinerea unui credit pentru o masina mai buna, o casa / un apartament, si, de ce nu, pentru niste haine mai de firma. Pe care, bine-nteles le foloseste pentru a merge la acel serviciu cu ceva pretentii si cu ore suplimentare.


Un mail de la un prieten disparut de mult de pe mess imi clarifica motivele disparitiei: munca intr-o companie multinationala de mare prestigiu, declarata unul dintre cei mai buni angajatori ai anului 2007.

Zice ca e mult, under pressure. Cu timp pentru nimic, fara filme, carti sau iesiri, fara sa stie ca a venit vara si ca in curand o sa si treaca. Cu viata la munca (12 din 24), acasa pentru spalat, somn si plecat la serviciu.

Cu un "timbilding" pe care nu-l asteapta nimeni cu placere, pentru ca "muta echipa in spatiul intim al pseudo-libertatii din afara biroului", ca "o forma de indobitocire", avand in vedere ca "la birou suntem un simulacru de echipa iar in timpul liber trebuie sa consolidam ceea ce simulam la birou", citand mesajul lui, incheiat cu niste intrebari retorice:
"Ma intreb, in viitor, copiii angajatilor vor fi crescuti de colegii de munca? Va veni sefu sa asiste la nasteri sau la inmormantari. Vor fi petrecute in mod aleator cu diversi colegi de munca pt a creste coeziunea echipei?"


Si am momente in care ma intreb de ce oare ma trezesc devreme in fiecare zi (lucratoare) si de ce trebuie sa plec de langa tine in diminetile de luni... de ce trebuie sa imi fac curaj sa ma pregatesc de plecare cand tot ce imi doresc este sa raman langa tine, sa dorm cu capul pe bratul tau si sa ma invelesc cu caldura ta...

Vreau sa muncesc ceva care sa imi faca placere... Vreau ca munca sa nu mai fie o corvoada zilnica, un fel de pedeapsa pentru ca am terminat scoala si n-am altceva de facut decat sa ma trezesc dimineata, sa ma imbrac frumos si sa vin la birou.... Vreau sa traiesc in timp ce muncesc....(pentru ca recunosc ca fara munca viata ar deveni plictisitoare... dupa un timp mai lung fara activitate... la fel ca in vacantele de vara, cand dupa 2 luni parca imi doream sa inceapa scoala)

Iris

exceptand faptul ca filmul se leaga de niste momente pe care prefer sa le uit...
ascultam melodia la radio si ma gandeam sa ma opresc sub geamul tau, pentru ca...

I'd give up forever to touch you

And I don't want to go home right now

I just don't want to miss you tonight

When everything seems like the movies
and I bleed just to know I'm alive

And I don't want the world to see me
Cause I don't think that they'd understand
When everyday I feel like I'm broken
I just want you to know you're my man...

Cu geamul deschis

Seara in oras.
Miros de inceput de vara, de praf si din cand in cand de capsuni.
Sau poate de zahar ars. Sau de ardei copti.
Mirosurile combinate rapid prin geamul deschis din dreapta.

Vara trecuta...
Prima mea vara de femeie,
Prima mea vara de libertate.
Vara primului sarut acceptat.
Vara fara faruri, cu jocuri si poezie.
Vara primei victorii umilitoare.
Vara primului esec inaltator.
Prima vara fara vacanta.

Mirosul orasului, zgomotul lui.
Din ce in ce mai mult.
Mai apasator. Orasul ca simplu decor
In spatele geamului ridicat.
Orasul cu un sarut in centru.

Gabriel Garcia Marquez

Gabriel Garcia Marquez:
“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste gheata si as astepta pana soarele rasare.
As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii.
As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.
Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.
Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Skeletons in the closet

"Singuratatea e o tarfa care nu te invinovateste ca esti egoist." Octavian Paler

In curma cu mai mult de un an am dat peste citatul de mai sus in timp ce cautam o definitie pentru sentimentele mele. (Acum l-am gasit notat pe caietul de spaniola si mi-am adus aminte). Ma saturasem sa fiu invinovatita ca sunt egoista doar pentru ca imi doream sa imi fie bine fara sa fiu obligata sa pun pe un piedestal dorintele tuturor celor din jurul meu. A fost ca o pocnitura de degete si m-am hotarat ca sunt prima persoana care conteaza pentru mine. Mi s-a reprosat ca sunt egoista si ca nu-mi pasa de sentimentele celor care imi vor binele. Dar de unde stie cineva ce inseamna bine pentru mine? Doar pentru ca zambeam politicos si imi abtineam comentariile acide atunci cand ceva nu-mi convenea? Am fost egoista doar pentru ca mi-am dorit ceva perfect si "n-am vazut ca, totusi, totul merge bine"?
Poate ca da. Poate am fost si poate nu mi-a pasat de sentimentele altora atunci cand am rabufnit. Poate ca am meritat sa fiu facuta egoista. Dar nu cred ca am meritat sa mi se spuna ca nu voi putea fi fericita niciodata pentru ca imi doresc prea multe de la viata.

Azi mi-ai adus aminte de citatele mele preferate - 13 randuri pentru viata - Gabriel Garcia Marquez:



Si da... sunt adevarate.
1. Te iubesc pentru ca alaturi de tine devin o persoana mai buna, mai vesela, mai optimista. Te iubesc pentru ca m-ai transformat intr-o persoana care simte ca merita sa fie fericita.
2. Tu nu m-ai facut sa plang niciodata. Plang doar pentru ca ma simt nesigura, pentru ca eu nu pot sa inteleg anumite lucruri.
3. Nu stiu ce inseamna sa vrei sa te iubeasca cineva intr-un anume fel. Stiu doar ca ma simt iubita de cand te-am cunoscut. Si simt ca ma iubesti mereu, chiar si atunci cand nu spui nimic si nu-mi zambesti.
4. Cand m-ai sarutat prima data si m-ai luat de mana am simtit ca si cum mi-ai fi luat sufletul in brate. Am simtit cum au cazut zidurile de aparare si te-am lasat sa intri in adancul inimii mele.
5. Intr-adevar doare sa stii ca stai langa cineva ca un prieten bun, dar ca nu iti va impartasi sentimentele. Dar unele lucruri nu sunt sortite sa se intample. Si e mai bine sa le lasi sa se desfasoare. Intr-un final, cineva iti va raspunde cu aceeasi caldura si te va ocroti in sufletul lui.
6. M-am ghidat mereu dupa sfatul acesta. Chiar in ziua in care ne-am cunoscut scriam lucruri triste... Dar am zambit cand am iesit in lume si ti-am zambit si tie. Poate la inceput zambeam doar pentru ca asa ma obisnuisem: sa par fericita si optimista, chiar daca in interiorul meu erau uragane, incendii si cutremure...
7. Tu esti. Lumea mea. Orbitez in jurul tau.
8. Imi doresc mai multe ore in zi ca sa le petrec cu tine. Sa fiu acolo cand te trezesti si cand adormi. Sa fiu acolo cand vrei sa ma vezi, sa imi vorbesti sau sa imi mangai fruntea.
9. N-am cunoscut prea multe persoane nepotrivite. Dar stiu ca trebuie sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce am. Pentru ca cineva a fost foarte bun cu mine cand mi-a lasat atata fericire.
10. N-am reusit niciodata sa trec peste regrete. Mereu regret cate ceva. Cred ca e defect de fabricatie. Din pacate mi-am pierdut prospectul si nu stiu daca se poate regla acest defect.
11. Am incredere in tine si in ceea ce simt. Stiu. Simt. Totul va fi perfect.
12. Am incercat sa fiu mai buna si sa ma inteleg. Si sper ca tu macar ma accepti atunci cand nu ma intelegi.
13. La fel ca atunci cand m-ai gasit. Nu ma asteptam sa se intample ceva bun in viata mea.


Iti multumesc pentru ceea ce ma faci sa devin.
Iti multumesc ca ma iubesti.
Si sper ca nu trece nici o zi in care sa nu iti spun cat de mult te iubesc, fara sa presupun ca deja stii.

Earth Day sau Ziua Pamantului

Azi a fost Ziua Pamantului.
Si habar n-as fi avut (desi citisem undeva de ea), daca nu as fi intrat pe google sa vad "holiday logo"-ul.

Tocmai azi a plouat torential. Nu-mi facea fata dezaburirea si abia vedeam pe unde merg...
Oricum, nu aveam unde sa ma ratacesc, ca mai mult stateam decat mergeam.
Dar a sta in trafic e uneori interesant. Poti sa numeri masinile de un anumit fel. Si nu ma refer la masinile obisnuite. Ci la modelele de "fitze". Care deja devin obisnuite. E interesant cate Q7, X5, Cayenne, Touareg poti sa vezi intr-o zi obisnuita in centrul orasului.
E plin de ele, deja nu te mai impresioneaza.
Oricum, proprietarii lor mai mult ca sigur nu se gandesc la ce trebuie sa facem ca sa salvam planeta.

La cursul de spaniola, proful, un spaniol din Tara Bascilor, care a vizitat si a lucrat in toata lumea (printre multe alte orase: New York, Berlin, Hamburg, Londra) spune ca e in continuare uimit de ceea ce vede in Romania, mai precis in Bucuresti - masini de lux si de fite mai multe decat in restul oraselor pe care le-a vizitat si in care a locuit.
Pentru ca, spune el "eso no es Romania, eso es Bucarest". Un altfel de planeta.
Spune ca un spaniol care abia vine aici si vede pe strada un Hummer se gandeste "que imbecil compra un Hummer en Romania?" (unde motorina e mai scumpa decat benzina si si despre consumul acestei masini e si bancul cu "mai opreste dom'le motorul cat alimentezi ca vrem si noi sa alimentam azi")... Raspunsul ar fi "sunt multi imbecili care si-au cumparat".
La fel de inteligenti sunt si cei care se "strecoara" prin trafic cu tancuri de genul asta.
Dar poate nu-si platesc singuri combustibilul... Il trec pe cheltuielile firmei sau primesc sponsorizari. Oricum, nu cred ca ii deranjeaza prea tare problema emisiilor si a poluarii. Nu vad pe nici unul din ei trecand la o masina ecologica, bazata pe combustibil alternativ.

Imi aduc aminte de politica de masini a HR-ului de la fostul loc de munca. Unde masinile firmei se imparteau in "status car" si "tool car". Status car au smecherii care vor sa arate cat succes au ei in viata si tool car au cei care au nevoie de masina ca sa ajunga la serviciu, la cumparaturi, sa duca si sa aduca copilul de la gradinita, sa duca acte pentru firma la organele statului, etc. Cei pentru care masina e o necesitate la care poate ar renunta fericiti daca am avea un metrou cel putin pe jumatate la fel ca cel parizian.
Eu am masina pentru ca lucram la 8 km de casa si trebuia sa schimb cel putin 3 mijloace de transport (troleu, autobuz, tramvai) la fiecare 4 - 5 statii in conditiile unui timp de asteptare de 15-20 minute.

Oricum, revin la ideea ca a fost ziua planetei. Si cred ca merita sa incerc prin gesturi mici sa contribui cu ceva.

Dimineata devreme

Te... te iubesc dimineata devreme!

Atunci cand abia stiu cum ma cheama si ce se intampla cu viata mea....

Dimineata cand vorbesc prin somn, dau raspunsuri inteligente, par coerenta si de fapt nu mai tin minte nimic atunci cand ma trezesc cu adevarat.

Dimineata stau cu ochii inchisi pe marginea patului, in timp ce tu imi faci poze si ai chef de glume. Te intreb daca sa iti aduc acum pachetul din frigider sau cand iesi pe usa. Cand vreau eu. Ma duc acum pentru ca daca mai stau 20 de secunde cu ochii inchisi pe marginea patului o sa adorm si nu o sa mai stiu nimic.

Ok... am scapat de grija pachetului, ramane sa te conduc la usa. Ma mir ca reusesc sa o deschid... si sa o si inchid dupa ce iesi tu.

Reusesc sa iti spun tot ce vroiam sa iti spun: ca te iubesc, ca iti doresc o zi si o saptamana usoare si frumoase, ca o sa imi fie dor de tine.

Tu razi de mine si-mi spui ca la cat de incuiata e usa, nu mai poate veni Mos Craciun la mine. Eu prin somn iti raspund ca o sa intre pe horn ca in povesti. Razi de mine ca nu am horn, dar reusesc sa gasesc o explicatie logica "ba am, hornul de la hota". Ma rog, e mai mult un burlan, si nu vreau sa recunosc, dar ai dreptate... cam greu pentru bietul Mos sa intre prin hornul ala.... Se pare ca anul asta raman fara cadouri....

Mi-e somn... te sarut inainte sa pleci, reusesc sa inchid usa si sa ma strecor in pat. As vrea sa iti scriu un sms, dar cred ca nu pot sa rationez indeajuns incat sa concep un text satisfacator. Ma intind in pat si mai am 2 ore de somn pana ma voi trezi sa vin la serviciu....

Mi-e foarte somn si te foarte iubesc.

Oricum, dimineata nu sunt decat un bebe strumfy somnoros...

In mainile tale

Eu si tu... suntem doar noi... e seara...
Sunt in bratele tale, pulsez, suntem calzi si singurele cuvinte pe care pot sa le rostesc sunt "te iubesc". Nu reusesc sa articulez nimic altceva.

Doar aceste doua cuvinte "te iubesc". Incerc sa sugerez din priviri restul sentimentelor care m-au cuprins in timp ce tu ma strangi in brate si iti simt corpul cald langa al meu.

Deodata, in starea de liniste in care ne pierdem impreuna, privindu-te, privindu-ti mana ta cum se odihneste langa mine, pe mine, atat de calda... imi dau seama.

Realizez totul, ca si cum s-ar fi dat deoparte o perdea de pe mintea mea.

Imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp.

Si nu stiu cum sa exprim in cuvinte descoperirea, sa-ti explic atunci cand ma intrebi ce am.

Imi dau seama ca mainile tale sunt cele pe care le-am visat de cand eram copil. Mainile celui care stiam ca este pentru mine, al meu. Mainile pe care le asteptam si pe care le cautam pana acum in mainile care ma atingeau, pe care le vedeam sau pe care le strangeam pana acum...

Sunt mainile tale. Si am senzatia ca le cunosc de cand m-am nascut, de la primele mele amintiri. Sunt mainile pe care mi le doream. Imaginea idealizata a mainilor pe care le-am iubit in copilarie, a mainilor pe care le-am venerat atunci si pe care acum mi le aduc aminte cu sufletul strans, a celor care au simbolizat povestile de iubire cu Feti-Frumosi si printese care au trait fericiti pana la adanci batraneti.

E drept ca niste vorbe rele mi-au ciobit impresia asta cand am mai crescut... si m-au facut sa ma dau cu capul de pragul dur al realitatii... Nu le invinovatesc ca au aruncat o umbra asupra povestii frumoase care isi facuse loc in inima mea. Ce-i drept am fost intotdeauna de acord sa nu amagim copiii cu povesti prea frumoase si sa ii lasam nepregatiti pentru ce ii asteapta.

Dar, revenind la mainile tale....

Sunt perfecte... sau aproape perfecte. De la dimensiunea palmelor pana la forma unghiilor si miscarile degetelor. Sunt asa cum le visam ca vor fi. Asa cum imi doream sa fie mainile care ma vor atinge cand voi fi mare.

Sunt mainile pe care le asteptam de atata vreme.

Degeaba am incercat mai demult sa ma amagesc ca poate sunt doar un vis si ca ar trebui sa ma multumesc cu ce aveam. Instinctul a primat. A avut dreptate. Exista ceea ce imi doream fara sa stiu.

Ma uit din nou la mainile tale, neputand sa spun decat ca "te iubesc". Ma uit cu ochii in lacrimi. Si iti spun ca sunt lacrimi de fericire.

Sper ca stii. Alaturi de tine am plans numai lacrimi de fericire. Departe de tine sau dupa ce inchideam telefonul sunt alte povesti... dar poate ca nu e cazul sa ti le spun acum.

Trebuie sa stii doar ca te iubesc.

Din pacate, inapoi

A trecut vacanta.... cu avionul din Franta...
Ne-am intors, desi as fi vrut sa mai stam, o zi, o saptamana, un an, un secol, o eternitate...

Poate nu din cauza Parisului, ci din cauza ca eram cu tine. Numai noi doi, undeva in lume, singuri, liberi, indragostiti.

Cred ca as putea povesti mult sau multe...
Pe scurt, momente "memorabile" si amintiri punctuale:

• ploaia care ne-a udat fleasca in prima zi, dar si ninsoarea usoara
• alergatura pe strazi, "iti tragi sufletul mai incolo, nu vezi ca avem verde", "nu puteai sa-ti inchei sireturile bine de-acasa, sa nu mai stam acum sa pierdem metroul?" (btw - metroul lor m-a fermecat)...
• deux croissants au beurre et deux pains au chocolat - au boulanger - dimineata, bebe snorky care aduce bunatati in camera
• copilu' alergand porumbeii in toate locurile turistice
• le Tour Eiffel - aproape in fiecare zi - si un sarut la 12 noaptea sub jocul de lumini
• poze la miezul noptii langa arcul de triumf
• picturile lui Monet - fara comentarii. la fel si operele lui: Van Gogh, Renoir, Rodin
  
• Notre Dame si garguii de pe turnuri
• poze nocturne cu Champs Elysees
• le Louvre - superb, obositor, mi-a ucis bocancii si picioarele, sandwich-uri pe un pervaz din pasajul Richelieu....
• antichitati egiptene, antichitati egiptene, mai multe antichitati egiptene, antichitati din mesopotamia, babylon, sculptura franceza, italiana, pictura multa si mai mult frunzarita, Monalisa nu m-a fascinat cu zambetul ei, dar m-au cucerit multe altele...
• avioane multe, boeing 747, concorde, antice si din al doilea razboi mondial... bebe strumfy si ceilalti copii din muzeu incantati si cu zambetele pana la urechi
• peste 10 kg de dulciuri intr-un rucsac, in timp ce urcam spre Sacre Coeur, bine inteles in criza de timp
• soarele iesind din nori dupa o zi mohorata si un cer superb colorat deasupra Montmartre
• cea mai romantica plimbare nocturna cu vaporasul pe Sena
• shopping excesiv si timp pentru noi doi, pentru iubire si visare
  

A fost prima mea calatorie in afara granitei.
Am ramas visatoare pana acum... prima saptamana la serviciu pluteam. Si acum inca plutesc cand imi aduc aminte de vacanta.

Vreau sa vina vacanta, cu trenul din Franta... sau cu avionul BBU - BVA.


P.S.: Te iubesc!

On my way

Sometimes I feel like running, running away from the plain everyday stuff... running to a place with green grass, flowers and fresh air...

U told me one of these days, while we were listening to a song that you'd like to book a place in my heart... Well... I think my heart has already your name written all over it. It's a huge sold out or a no vacancy sign over it.


This morning i felt like walking... just walking. Nothing else mattered, nothing in this world.
I stopped caring, i just walked with my hands in my pockets, yawning, not even bothering to cover my yawn...
Me walking in the spring. Flowers blooming, green grass in front of the buildings, but this don't seem to matter anymore.
You're not here with me and all I can do is walk.
Where am I walking to? I don't know. But it doesn't really matter at all.
I hope I will find you at the end of this road...
And when I will get to my job, sit at my desk, in fact I will still be walking, continuously, trying to burn the time faster until you will be near me.

I love you. I have been loving you for some time until I could say it.

The count down and some feelings

Tocmai am vazut ca ceasul imi arata "11 days, 10 hours, 9 minutes, 8 seconds" pana la plecare....

Ma uit pe sub gene si zambesc. Ma simt de parca ar straluci soarele in interiorul meu.

De dimineata ma gandeam ca daca atunci cand vine toamna imi acoperi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau cu umbra ta... atunci cand vine primavara... ma intreb ce se intampla cu inima mea?

Oare se desfac de pe ea ca niste petale bucatile din umbra ta?

Si apoi inima mea arata ca un trandafir fotografiat in sepia?

Ma intreb uneori eu cine sunt? atunci cand sunt cu tine sunt cu totul altfel decat in fiecare zi.

Dar cand sunt sigura simt ca moare o parte din fata care e alaturi de tine.

Oare de ce simt ca se pierde ceva din zambetul meu cand raman singura? ca se pierde ceva din mine...

Supergirl

i'm a super girl.... and super girls don't cry..

you tell me i'm your supergirl. that just might be true. you give me the wings to fly, no reason to cry. i'm a fortress that opened its gates for you.

but i will never ever shout down the line or scream in your face or tell you to leave this place. how could i do this? you own this place, cause i'm your supergirl.

4 dimineata

Oare la cat incepe dimineata? La ora 5 expresia e clara "5 dimineata"... la fel si la ora 2 - "2 noaptea"... pentru ora 3 si 4 apar ambele variante... desi sunt mult mai impamantenite "3 noaptea" si "4 dimineata".... Sa inteleg ca dimineata incepe undeva intre orele 3 si 4...

Oricum ar fi varianta corecta, si la orice ora ar incepe de fapt dimineata... vreau doar sa iti spun ca la 4 dimineata nu pot decat sa ma gandesc ca sunt fericita ca sunt cu tine.
Chiar daca sunt prea obosita ca sa imi gasesc cuvintele si abia pot sa articulez un gand...
Te privesc si nu stiu ce sa iti spun. Iti privesc miscarile mainilor atat de ferme si precise, cum iti inchei nasturii, tragi fermoarele, legi sireturile. Ai o precizie nativa, e ceva predefinit in miscarile tale. Stiu ca urmatoarea miscare va fi exact cea necesara. Nici o miscare in plus, nici o miscare inutila, nici un strop de energie irosit, nici un cuvant in plus fata de strictul necesar. Si stau si te privesc admirativ in timp ce te imbraci pentru serviciu si ma intreb daca cumva stii ce gandesc.... Poate crezi ca inca mi-e somn si nu ma gandesc decat la faptul ca peste 15 sau 20 de minute o sa ma bag din nou in pat si o sa adorm inca 2 ore...
Sau poate crezi ca e prea devreme ca sa gandesc ceea ce gandesc... prea devreme ca sa simt cum imi pulseaza inima privindu-te pe tine...
Poate esti doar tacut si obosit pentru ca e 4 dimineata dupa o noapte prea scurta si prea dulce...

Ti-as spune multe...
dar mai degraba ti-as canta:

Conquistami inventami
dammi un'altra identità
stordiscimi disarmami e infine colpisci
abbracciami ed ubriacami
di ironia e sensualità

Dupa ce m-ai adus acasa am adormit si te-am visat...nu mai stiu exact cum, dar am zambit toata ziua, mi s-a spus ca m-am schimbat in bine, ca arat fericita. Oare tu iti dai seama ce efect ai asupra mea? Sper ca stii, sper ca o sa stii... Mi-ar placea sa vezi diferenta dintre ce am fost inainte si ce am devenit... E o diferenta ca de la o lacramioara, la un buchet de trandafiri... ca de la o libelula verzuie, la un fluture mare albastru....

Mi-e dor sa te strang in brate... fragmente de ganduri imi plutesc in minte...

you own me... you conquered me... you have a way with me...
i lay abandoned in your arms.
you can hold me, tear me apart, crush me, and i'll keep on looking in your eyes smiling, feeling all my love overflowing to you... but i know you won't do that... because you are warm and tender, strong and loving... now you are mine and i can only be yours.


azi, cand revin asupra gandurilor pe care le-am inceput luni...
azi te-am vazut.. ochii tai obositi erau subliniati de o linie rozalie, purpurie, liliachie inchis.... o culoare greu de definit... daca n-as fi stiut ca nu e bine sa saruti ochii, ti i-as fi sarutat de mii de ori...
si cand am iesit de la metrou si am vazut zambile roz - siclam pe o taraba am simtit ca trebuie sa fie ale mele... nu stiam de ce... era o atractie prea puternica, erau un "must have"... iar dupa ce mi-am cumparat un buchetel de zambile roz si mov asortatate mi-am dat seama ca regaseam in imaginea lor fragila amintirea ochilor tai obositi, amintirea privirii suave si a felului in care genele tale se arcuiau deasupra liniei rozalii lasate de noaptea prea scurta si de orele lungi de munca...
imi arunc privirea spre zambilele mele si parca surprind privirea ta blanda, dragostea mea...

Retrospectiva in miscare

A trecut februarie fara ca eu sa mai apuc sa scriu cateva ganduri... desi au fost multe care s-au invalmasit in mintea si inima mea...

Pot sa scriu cateva farame de ganduri aparute in timpul asta...

Asa ca de inceput de februarie...

O dulce toropeala, cuvintele "vom avea intotdeauna ziua de maine" care mi-au adus aminte de "we'll always have Paris" (Casablanca)... E-adevarat. Noi doi vom avea si ziua de maine, desi nu pot spune ca nu ma doare sufletul pentru fiecare zi pe care o petrec departe de tine.

Dupa al doilea week-end de februarie...

O zi tipica de luni dupa un week-end superb...cu o nunta...
cu noi doi dansand... plutind...
somn si lipsa de chef de munca... poate doar o cantitate considerabila de chef de visare...
un inbox cu cel putin 8 spamuri care promoveaza metode si produse de crestere pentru diverse lucruri...
La jumatatea zilei am primit un mesaj... "truly madly deeply"....
si eu sunt indragostita... atat de indragostita...

Dimineata cantam un refren
"i wish a falling star could fall forever...
and let's never stop falling inlove"
Si ma vad pe mine.. sperand sa fie adevarat.. "the falling forever"...
can i fall forever like a falling star? can i fall into you?

in apropierea lui 14 februarie mi-am dat seama ca toate inimioarele rosii, jucariile de plus, ciocolata si toate obiectele in forma de inima imi dau o stare de lehamite, ma lasa rece si imi dau de gandit...
ma intreb de ce ar avea oamenii nevoie de o zi anume ca sa ii arate celui de langa ei ca il iubesc, ca tin la el cu tot sufletul, ca isi doresc sa fie toata viata impreuna? ... ca vor doar sa il sarute la inceputul si la sfarsitul fiecarei zile... si dimineata, cand se trezesc, sa il gaseasca alaturi?
de ce trebuie marcata o zi in calendar ca sa primim o floare? de ce nu pot sa primesc ghiocei intr-o zi banala de marti sau miercuri, cand e un pic frig si ajung acasa cu urechile rosii si nasul inghetat? sau sa primesc o floricica de sezon intr-o zi cand ploua si in calendar nu se intampla nimic deosebit? genul de floare care ar spune "stii ca tin la tine... si ca vreau sa te vad zambind mereu?"... genul de floare care spune "stiu ca nu e o zi speciala pentru restul lumii, dar pentru mine e, pentru ca adormi tu in bratele mele"

m-am simtit agresata de toate inimioarele rosii cu "te iubesc" si "i love you"... de toate jucariile care parca vin ca un puhoi de pe rafturi si ma ataca, spunand "conformeaza-te, e valentines day si toata lumea face acelasi lucru, cumpara jucarii, inimioare, ciocolata si flori si se saruta"...

dar totusi de ce avem nevoie de o zi care sa ne aduca aminte de dragoste? de ce nu putem fi indragostiti in fiecare zi?
OK, recunosc, am luat si eu o lumanare rosie in forma de inimioara, dar o pastrez pentru un moment in care o sa imi strige de pe raft "aprinde-ma", un moment potrivit...
poate nu sunt eu o persoana normala, cu sentimente normale, care sa se entuziasmeze ca restul turmei in ziua de valentines day si poate nu sunt o persoana care sa reactioneze normal la mesajul acestei zile... desi cred ca nu sunt defecta, pentru ca de fiecare data cand imi suna telefonul si e el tresar si abia astept sa ii aterizez in bratele puternice si sa ma scufund in sarutul lui unic.

Imediat dupa aceasta zi....

O ninsoare de februarie... imi aduc aminte de puritate, de fulgii mari si de starea de fericire atunci cand le privesc dansul. Mi-as dori sa plutesc la fel ca ei, in pasi de dans pana langa tine... pentru ca de dimineata m-am trezit gandindu-ma la tine si cantand "you're simply the best, better than all the rest, better than anyone, anyone i've ever met"....

in sambata de la jumatatea lui februarie....

lipsa de chef pentru lucrarea de disertatie... totala lipsa de inspiratie pentru analizele diagnostic si strategii...
asteptandu-te pe tine... abia astept, nu pot sa stau locului... visez sa te strang in brate in jumatate de zi... 4 ore... 2 ore... o ora... in criza de timp... trebuie sa ma pregatesc... sa ma imbrac frumos... sa strang toate foile si cartile... un sfert de ora... ok... mai am timp sa scriu cateva paragrafe sau sa mai navighez pe net: ceva pe youtube, un blog, o banda desenata, un articol dintr-o revista...

imi aduc aminte de lucruri care n-au fost dar ar fi putut sa fie... si ma gandesc cum ar fi fost viata mea atunci... dar sunt imagini mai putin logice si mai mult pline de culori si de emotii, ca in vise...

ascult muzica si ma cuprinde o nostalgie... a vietii de la sfarsitul secolului 19 sau inceputul secolului 20, cand poate oamenii erau altfel si orasele erau mai linistite, cand viata curgea altfel si timpul trecea mai incet, nu ne grabeam spre nicaieri... o nostalgie a vremurilor trecute si a oraselor pierdute in fotografii vechi...

ascult "i am a rock"... si ma gandesc la vremea in care imi doream sa fiu "o insula"...
"I have my books
And my poetry to protect me;
I am shielded in my armor,
Hiding in my room, safe within my womb.
I touch no one and no one touches me.
I am a rock,
I am an island.
And a rock feels no pain
And an island never cries..."

Cat de departe par ele.. si totusi uneori atat de prezente in momente de tacere si de asteptare...


Asa a trecut februarie....

Si a venit 1 martie, sarbatoarea primaverii...
O zi superba din care merita sa-mi amintesc "Luna in camp" si un titlu de compunere care m-a facut sa zambesc si sa ma gandesc la tine... "O colosala iubire infinita"
Ce-ar putea sti un copil de scoala despre iubirea infinita? Oare eu ce stiam prima data cand am crezut ca ma indragostesc? Oare acum ce stiu in afara de faptul ca imi palpita sentimentele in fiecare fibra a fiintei mele?

Nu incerca sa definesti iubirea. Cel mult ea te defineste pe tine...

Provocare

N-am mai scris de mult.... N-am mai reusit sa pun gandurile pe hartie... Ce comic suna... de fapt, n-am mai reusit sa pun gandurile in cuvinte pe ecran... pentru ca de mult nu mai folosesc hartia si creionul pentru a ma exprima...

Poate n-am avut inspiratie... poate n-am avut idei.... Poate n-am avut chef sa ma retrag in lumea cuvintelor... Poate am fost plina de viata si de bucurie pentru ca am vazut cat de frumos e sa traiesti in prezent, in realitatea palpabila, cat de minunata e prezenta unei persoane langa tine fata de frumusetea dulce a ideilor desperecheate din poezii sau proza...

Dar... am avut o noua cadere in tristete, in furia ascunsa indreptata impotriva intregii lumi si mai ales impotriva mea insami....
Mi-am demonstrat de prea multe ori ca as putea fi orice, ca as putea juca orice rol, ca as putea sa ma ridic la orice asteptari... ca as putea sa port orice masca si sa suport orice tristete ascunsa...

Dar m-am saturat... am nevoie de o provocare la un exercitiu de sinceritate!
Intai vreau sa provoc intreaga lume... pe toti, pe voi, pe noi.

Jos mastile, stimabililor! Voi toti, care va prefaceti ca sunteti fericiti, ca sunteti oamenii model din societatea model.
Jos masca! Jos zambetul fals si ranjit intins ca tusul proaspat pe coperta! Jos zambetul inexpresiv si privirea semi tampa si semi innegrita!

Va provoc. Jos mastile!... si sa ne masuram coltii si ghearele, sa ne intrecem, sa ne luptam in gesturi dure, in priviri ascutite si in vorbe dulci...
Sa ne luptam pana cand ne vom sfasia costumele, deghizarile, muschii si tendoanele. Sa ne luptam pana vom cadea cu totii la pamant si va triumfa linistea. Linistea care izvoraste din ramasitele noastre rasfirate de vulturi. Linistea si lumina care va dezvalui evanescent peisajul dezolant al luptei dintre noi.

Jos masca! Da, tu, cea care te uiti la mine cu ochi mari, din lumea ta de dincolo de oglinda... Te provoc la un exercitiu de sinceritate! Uita-te prin oglinda si spune-mi ce vezi, fara sa-ti feresti privirea! Uita-te la mine si spune-mi daca iti place ce vezi... daca iti place persoana asta care se complace in activitati care nu-i dau nici macar un vag sentiment de implinire, care accepta sa se conformeze, care desi moare de dorinta de a fi libera se complace intr-o existenta normala, cu haine office si cartele de pontaj... Spune-mi daca iti place persoana asta care pierde 71,42% din timp asteptand sa se apropie de implinirea dorintelor, asteptand o viata a ei, pe care sa si-o construiasca dupa modelul pe care il poarta in suflet si ganduri si vise....
Spune-mi daca te simti bine in pielea ei... a persoanei care e o parte copil, o parte femeie...
Ar trebui sa spui ceva.... doar in curand o sa implinesti un sfert de secol de cand o cunosti!
De ce taci? Te provoc sa spui ceva... da sau nu... macar atat... spune-mi... iti place ce vezi prin oglinda? Daca nu-ti place, fa ceva! Arata-mi ca nu merita sa imi pierd vremea visand, arata-mi ca e cazul sa lupt pentru dorintele mele, pentru dragostea mea, pentru viata care pulseaza in mine! Da-mi un motiv!

Am un motiv... Sunt indragostita... si asta ma face sa zbor. Imi da aripi si forta si imi deschide orizonturi. Dar realitatea, rutina saptamanala, obligatiile si responsabilitatile de adult reusesc sa ma intoarca pe pamant, sa ma inchida din nou in colivie, sa ma loveasca la fel ca un jet de apa rece peste ochi imediat dupa somn. As vrea sa dau jos masca, sa deschid colivia si sa zbor din nou...

Examene mici si mari

15 ianuarie

A fost ziua lui Mihai Eminescu...

Mi-am adus aminte destul de tarziu de ea. Si de cum era sarbatorita atunci cand eram la scoala...
Mi-am adus aminte de cum spunea proful de romana ca "daca stiti Eminescu, stiti toata literatura romana", de metafore si simboluri... de cat de multe am invatat pentru examenele de literatura si de cat de multe am uitat de atunci... Dar inca tin minte diferenta dintre timpurile verbale... Si cand ma gandesc la noi imi dau seama ca verbele la trecut nu au ce cauta aici...

Dar 15 de anul acesta a insemnat altceva...
A fost ziua celui mai greu examen. Nu credeam sa am vreodata asemenea emotii. Imi tremurau mainile si eram intr-o stare de agitatie disimulata.
Imi tremura mana pe clanta, cand am inchis usa in urma mea. Nu stiam cum o sa ies, cum o sa reactionez... cum o sa fiu dupa ce trec minutele incordate...

Dar, "a girl's gotta do what a girl's gotta do"...trebuia sa merg inainte, eroii nu sunt mai curajosi decat oamenii normali, dar sunt curajosi cu 5 minute mai mult...
Nu conta nota, nu conta decat sa treaca repede... cat mai repede....Sa vad ca s-a terminat...
Nu credeam sa treaca timpul atat de greu, sa se prelinga secundele in reluare, sa vad ca nu se mai misca secundarul... de parca pentru a-mi face in ciuda timpul se opreste...
Cel mai greu examen... dar a trecut... si acum ma gandesc la noi, la tine...
Tu, numai tu... si esti real... esti aici... esti visul meu dulce.

Inlove

As I remember from a song, someone said that "Love hurts"....
I have to disagree... If love hurts it's not love... And after all, it's not love that hurts, the pain it's just inside your mind, it's self inflicted and appears when you feel insecure of your love.

I think that somehow, all my blood has been replaced by a warm fluid substance, something that, if you cut open my bluish veins, I could define as love spilling from within me...



I guess it's true... we're innocent creatures, we've already washed away our stains in the fresh snow, and now, when they cut us open with their inquisitive looks and cold gazes, we start bleeding love.

We, the children of the nature, the ones who live among you, the ones who are different, the ones who smile without an apparent reason in the subway, the ones who still believe in happy endings, the ones who try saving the future of this earth... the ones that have a light in their eyes and warmth in their souls...
The children of the sun shining from under the skin, shimmering in our smiles, blooming in our eyes... The children of the moon and stars, barely seen under the semitransparent skin...
The children that have a certain glow, unseen by the others...
It's hard to find us if you're not one. We're the ones that get lost within words, songs, detached within the daily flow of people, in our own word, beneath the surface, inside our minds, where the love replaces our blood... and when it drips, it shows us the road to freedom...

un an nou, un inceput nou sau o noua continuare....

ne-am intors de la revelion tarziu, sau mai bine zis devreme... aproape rasarise soarele.
jaluzelele din camera ta proiectau un cod de bare luminos pe perete, pe sifonier si pe usa.
si ma gandeam ca este codul de bare efemer al momentului nepretuit...
eu te asteptam sub patura. aveam tricouri gemene si stiam doar ca vreau sa ma trezesc in fiecare zi cu tine, numai cu tine.
era bine acolo, sub patura ta, cu capul pe puisorii de perna pufosi, asteptandu-te. cred ca zambeam cand ai intrat in camera. nu stiu daca m-ai vazut... era totusi semi-intuneric...
mi-ar placea sa cred ca tot anul va fi la fel ca prima zi... cand am adormit si m-am trezit cu tine, cand imi sopteai "iubita mea", cand vibram in bratele tale cu tot sufletul meu...
inchid ochii si iti simt palmele, iti vad zambetul, buzele, ochii cu gene lungi, nasul, obrajii, urechile... te vad pe tine, asa cum imi place sa te privesc si sa fac desene abstracte cu degetele pe pielea ta...
ma gandesc la tine, la noi... visez ca va veni un timp in care vom fi mai aproape in fiecare seara si dimineata...
incerc sa iti explic intentiile din randurile care te-au speriat... incerc sa iti arat ca langa tine devin optimista, fericita.

m-am trezit in tricoul tau, cu parul incalcit de mainile tale, cu machiajul sters de saruturi, imbujorata de tine, relaxata de toropeala placuta a imbratisarilor tale...
m-am trezit si erai acolo. nu visam...
ti-am multumit ca m-ai gasit, mi-a parut rau doar ca m-ai gasit cam tarziu...
ti-am multumit ca ma faci sa ma simt printesa din povesti, ca ma faci sa plutesc...
te-am ridicat langa mine, acolo unde ajusesem in zborul meu, am incercat sa-ti arat magia pe care o trezesti in mine... si tu imi spuneai "iubita mea, dragostea mea"...

ma faci sa visez la o casa calda, cu ferestre mari si luminoase, cu draperii grele, cu o bucatarie mare si potrivita pentru experimentele culinare ale unui copil jucaus, cu perne pufoase si cuverturi moi, cu lumanari parfumate si pahare de vin rosu langa semineu, cu o muzica linistitoare plutind in jurul nostru....
ma faci sa visez mult, sa plutesc si mai mult si sa ma indragostesc din ce in ce mai mult....

ai putere asupra gandurilor, sentimentelor si actiunilor mele...
citesc poeziile spaniole, le traduc si ma regasesc in ele....


stau langa tine si astept.... leoaica tolanita la picioarele tale, torc si zvacnesc in somn, adulmecand urmatoarea ta dorinta, urmatorul tau sarut... asteptand sa ne vanam reciproc inimile, sa ni le devoram in lumina blanda a dupa-amiezilor sau a inserarii... mi-e foame de tine, mi-e sete de tine... sa nu ma intelegi gresit... nu mor de iubire, mor de tine, de urgenta atingerii pielii mele de mainile tale, mor de corpurile noastre, inconsolabil, murim ora de ora, unul prin celalat, in strigate, vorbindu-ne, murim in saruturi.... saruta-ma, musca-ma, incendiaza-ma... pentru ca am coborat pe pamant, doar pentru naufragiul ochilor tai de barbat in apa infinita din ochii mei de femeie.... am coborat si mainile mele s-au inchis pe pieptul tau ca doua aripi care si-au terminat calatoria....

iubirea mea....