luni, 2 iulie 2007

Dincolo de priviri

Priveste-ma.

Priveste-ma ca pe o femeie. Pentru ca mi-am pierdut de mult copilaria. Pentru ca am facut riduri si bataturi de la atatea lacrimi inutile. Pentru ca mi-am irosit inocenta si mi-am ascuns naivitatea...

Priveste-ma ca pe un obiect. Pentru ca mi-am vandut de mult sufletul. Pentru ca l-am vandut pe nimic, pe absurd, pe tristete si pe egoism... Pentru ca mi-am pierdut sentimentele printr-un buzunar rupt...

Priveste-ma ca pe un copil speriat. Pentru ca nu stiu ce sa fac, nu stiu incotro sa ma duc, nu stiu cine sunt si ce caut. Pentru ca tot ce am strang in pumn si ascund in cutii colorate. Pentru ca desenez naiv toate visele si cosmarurile.

Priveste-ma ca pe un creier. Pentru ca nu am decat ceea ce gandesc si nu simt decat dupa ce disec, extrag si extrapolez informatiile. Pentru ca uneori sunt prea rationala pentru a iubi si pentru a ma lasa luata de val. Pentru ca mereu caut motive si premise si cauze si efecte si conexiuni si sinergii.....

Priveste-ma ca pe o papusa de plastic, cu forme bine definite si zambet fix. Pentru ca nu mai vreau sa gandesc si nu mai vreau sa ma implic in sentimente. Pentru ca nu vreau sa mai fiu privita cu retinere. Pentru ca vreau sa vad daca privirile de acest gen intr-adevar ma vor durea...

Priveste-ma ca pe un model. Expus pe un soclu, in vazul tuturor, cu ochii inchisi, indreptati spre lumea mea unde exista un public limitat. Pentru ca mi-am dorit mereu sa fiu actrita si sa pozez pe scena in lumina reflectoarelor.

Priveste-ma ca pe o proprietate. Pentru ca sunt a unei singure persoane. In prezent, doar a mea. In viitor, nu stiu a cui....

Priveste-ma ca pe o pacatoasa. Pentru ca, incepand de la orgoliu si egoism, am multe pacate, marturisite sau nu. Pentru ca imi las sangele sa imi clocoteasca in vene, pentru ca imi las gandurile sa umble libere si impure...

Priveste-ma ca pe un fruct. Ca pe o piersica foarte coapta in care iti poti infige dintii si pe care o poti devora din placere. Ca pe un mar rosu sau ca pe o caisa cu miezul amar... Ca pe o cireasa carnoasa, pe care poti sa o strivesti si sa ii savurezi sangele dulce.

Priveste-ma ca pe o tigroaica, gata sa te atace, sa te loveasca si sa te muste, nervoasa ca prea multa lume o priveste insistent... iar apoi, lingandu-ti ranile, sa te ocroteasca si sa te infioare de placere.

Priveste-ma ca pe o insula, indepartata si izolata. Pentru ca obisnuiesc sa tai toate podurile si sa imi desprind malurile de restul lumii, sa ma ascund prea bine in mine.

Priveste-ma ca pe nimeni, priveste prin mine. Gandeste-te bine daca vrei sa ma privesti. Pentru ca mi-e frica sa nu fiu Medusa si sa impietresc toate privirile care se reflecta spre mine.


Iar daca nu ti-e frica, priveste-ma si spune-mi ce vezi.... Poate asa o sa aflu si eu ce sunt, cine sunt, cum sunt si unde ma aflu acum.....

Niciun comentariu: