Efemer

Spunem tot timpul "niciodata", "pentru totdeauna" cu o mare usurinta. Dar nimic nu e vesnic. Totul se pierde, se schimba, se ofileste, se transforma, se intensifica sau se evapora ca si cum n-ar fi fost niciodata.

Gustul ne ramane pe buze cateva secunde. Arsura unui sarut, poate cateva minute, ore, zile...

Mirosul se duce imediat ce o pala de vant duce mai departe particulele. Parfumul unei fiinte ramane impregnat in amintire cateva ore sau zile, dar in timp, ramane imprimata numai ideea aromei in amintire...

Caldura unei atingeri de maini se simte o fractiune de secunda, pana pierzi mana aceea din mana ta.

Imaginile se formeaza pe retina instantaneu si se schimba atunci cand clipesti. Pot sa ramana ani intregi intiparite in memorie toate detaliile unei clipe, dar in timp ele se vor estompa si vor aluneca spre uitare.

Acordurile unei melodii au un efect instantaneu. Nu se pot repeta, in aceleasi conditii, creand aceleasi sentmente, la nesfarsit.


Totul se termina. Fiecare etapa a vietii noastre. Pana si cubuletele de ciocolata pe care le-am ascuns in raftul de la birou si din care gustam cate o bucatica atunci cand aveam nevoie de inspiratie sau cand eram trista. O ciocolata neagra ca noaptea in care ma scufundam si intensa ca sentimentele mele.
Gustul ciocolatei intense a ramas cu mine un timp, dupa care nu-l mai pot decat evoca, inchizandu-mi ochii si fugind spre arhiva de amintiri, un gust atasat unui chip, unor imagini, unor cuvinte si melodii...